Editorial Lui nu-i pasă de Constanţa

Constănţeanul are un talent aparte, inegalabil de a-şi bate joc de fiecare scrutin local. Nu fiindcă a ales, de patru ori, un primar care l-a amăgit cu o pungă de alimente plătite din bani publici, pentru care i s-au scos constant ochii, de parcă i s-ar fi reparat o stradă, un trotuar, de parcă ar fi achitat taxe locale decente şi facturi la întreţinere care nu sfidează bunul simţ. Îşi bate joc, da, dar nu fiindcă a asistat, sedus, de-a dreptul prostit, la o serie de exhibiţionisme estivale, de un prost gust desăvârşit, în care derizoriul şi kitsch-ul au fost regi. Mă refer, desigur, la aşa-numitul carnaval din staţiunea Mamaia, la defilările de care alegorice, evenimente jenante preluate, fără succes, de Corina Martin.

Nu spun că îşi bate joc de alegerile locale nici fiindcă a permis Opoziţiei din Constanţa să doarmă nestingherită în propria nesimţire. În indolenţă. Într-un tupeu fără margini. Constănţeanul nu a fost deranjat de faptul că, spre exemplu, PNL a folosit, în contextul alegerilor din 2008, un fals candidat pentru Primăria Constanţa. Cine e azi Victor Manea, fostul aspirant liberal la mandatul de primar? Cine a fost şi în urmă cu şapte ani. Un nume total irelevant la nivel local, care continuă să fie irelevant în plan politic, şi în calitate de deputat. Eşecul răsunător, dar absolut previzibil al PNL în alegerile locale din 2008 nu pare să fi fost însă o lecţie pentru liberali, fiindcă insistă în a face aceeaşi greşeală. Timpul o va demonstra.

Dar, ca să ajung, de fapt, unde vreau, acum, în contextul în care asistăm la o nepermisă inflaţie de posibili candidaţi pentru Primăria Constanţa. De ce îşi bate joc constănţeanul de alegeri? Pentru faptul că permite, înainte de toate, ca în spaţiul public să apară, precum ciupercile după ploaie, tot felul de pseudo-politicieni, tot soiul de reprezentanţi dubioşi ai societăţii civile care se bazează exclusiv pe discursuri obraznice, de băieţaşi de cartier, spălaţi peste noapte, beneficiari ai unui vocabular precar, dar care vor să fie, fiecare, primarul Constanţei. Constănţeanul îşi bate joc pentru că ezită să taxeze non-valorile, golănaşii de partid, parlamentarii cu aspiraţii de ales local. Pentru că nu e deranjat de proiectele fantasmagorice pe care aceştia, fără urmă de pudoare, le lansează în spaţiul public. Pentru că nu-şi pune întrebări, nu are dubii, nu e încercat de silă, de lehamite. Pentru că asistă fără să reacţioneze la negocierile subterane dintre PSD, PNL, UNPR şi toate găşculiţele astea locale cunoscute şi arhicunoscute.

Talentul inegalabil al constănţeanului în a-şi bate joc de alegerile locale demonstrează că, de fapt, nu-i pasă. De Constanţa, de parcuri, de spaţii verzi. De candidaţi care, într-un oraş decent, civilizat, n-ar trebui să se manifeste plenar în mediocritate şi ridicol. Nu în spaţiul public. Nu-i pasă de interese absconse care căpuşează administraţia locală. De politruci locali care ridică blocuri pe orice petic de spaţiu verde, care donează terenuri administraţiei Mazăre, şi care, în faţa presei, pozează în ecologişti desăvârşiţi.

Constănţeanul de rând nu are nicio scuză. N-am însă niciun dubiu că va plăti pentru nepăsare, pentru dezinteres. Pentru că se complace în faţa unei palete de candidaţi aranjaţi, mânuiţi de păpuşari cu tradiţie şi expuşi ca pe-o tarabă din piaţa din Tomis III. Nu mă mai întreb dacă nu cumva îi e ruşine.