Lupta pe şcoală!

Ştim de problemele din interiorul organizaţiei democrat-liberale de la Constanţa. Ştim că spiritul de echipă e absent, ştim că se ceartă la mai toate şedinţele de Birou Permanent Judeţean, ştim... pentru că nici ei nu au vrut să ascundă evidentul. Ştim că ura din partid s-a accentuat treptat, alimentată de consilieri „binevoitori". Şi mai ştim că se bat pe funcţii, pe fotoliile călduţe din fruntea instituţiilor deconcentrate finanţate din „bugetul de criză" al actualului Guvern. Urmărind această notă pe care o socotim axioma scrierii noastre, Inspectoratul Şcolar Judeţean a devenit cel mai nou câmp de luptă pentru democrat-liberalii constănţeni. Cea mai în vogă funcţie prezentată în colecţia de toamnă -iarnă a organizaţiei PDL de la malul mării a fost cea de inspector şcolar general. Debutul lunii septembrie, lună în care... aţi ghicit... copiii sunt aşteptaţi să revină în băncile şcolii... a adus o degringoladă în curtea ISJ, harababură susţinută de întârzierea Ministrului Educaţiei de a lua o decizie în ceea ce priveşte şefia Inspectoratului constănţean. În pragul deschiderii anului şcolar, cu numai câteva zile înainte de răsunetul primului clopoţel, holurile Inspectoratului erau pustii. Peisajul aducea a casă părăsită din filmele de groază pe care le urmăream cu spaimă în copilărie. Fără o conducere certă, fără un purtător de cuvânt desemnat, în zadar curgeau întrebări pertinente din partea jurnaliştilor... că tot nu avea cine să le răspundă. S-au dat lupte crâncene în interiorul Partidului Democrat Liberal. Plastic vorbind, episodul Casa de Cultură a avut parte de o continuare, mocnită e drept, numai că, de această dată, miza nu era funcţia de partid ci... şcoala. De parcă descrierea mea nu ar fi suficientă, trebuie să strig: „Fraţilor, lăsaţi şcoala în pace!". Organizaţi-vă, schimbaţi-vă reprezentanţii, înlocuiţi-vă oamenii pe criterii de competenţă şi în timp real! Numele mai marelui peste dascăli e prea puţin important pentru mămica ce are nevoie de lămuriri sau pentru directorul care trebuie să pună la punct ultimele detalii legate de instituţia pe care o conduce şi se trezeşte că nu are cui să se adreseze. Vă întreb, naiv, de ce trebuia să vină luna septembrie ca să vă faceţi curat în propria ogradă? De ce a trebuit să vă certaţi, din nou, pentru o cauză pe care o ştiaţi deja pierdută? Şi, nu în ultimul rând, cuvântul specializare sau competenţă vă mai spune ceva? După 20 de ani în care sistemul educaţional a fost tratat ca un laborator de experimente pentru clasa politică, ar fi bine ca măcar în al 13-lea ceas să vă treziţi şi să încercaţi să vă asumaţi şi să susţineţi activitatea „elitelor" pe care le aşezaţi în vârful piramidei.