Magistrati care "bat" ziaristi

Atunci cand un ziarist greseste, el suporta consecintele. Atunci cand un ziarist scrie, fara sa greseasca, dar se supara vreun domn cu birou frumos si piscina in curte, atunci ziaristul plateste din nou. E drept ca jurnalistii tarati prin tribunale - o expresie pe care colegii de breasla par sa o prefere tot mai mult - nu sunt ostracizati de societate, ba chiar dimpotriva, ei se bucura de un val de simpatie din partea publicului, caci raspund acelei dorinte de vendeta care dormiteaza in fiecare dintre noi. Adulat de cei mai multi, temut de unii si urat de altii, laudandu-se sau nu la sprit cu numeroasele sale procese, ziaristul ramane, in cele din urma, la cheremul unui magistrat care ii va hotari soarta. El trebuie sa se prezinte la termenele stabilite de lege la tribunal si sa suporte toate tachinarile omului politic, afaceristului sau sefului de secta care, chiar daca stie uneori ca nu are nici o sansa sa castige, doreste fie si numai sa isi haituiasca victima. Nici un ziarist nu poate spune ca are o zi buna atunci cand intra pe usa redactiei si afla ca i-a mai sosit o citatie in care fie si numai termenul de inculpat ii lipeste camasa de spate. Mai apoi afla ca "prejudiciatul" are pretentii de cateva miliarde, ca in cazul lui guru Bivolaru, seful sectei yoginilor din Romania, care a intentat zeci de procese ziaristilor, fara a castiga vreunul. Partea cea mai cinica e ca, dupa ce jurnalistul a fost plimbat prin tribunale ani de zile, a castigat procesul, nu are dreptul sa il actioneze, la randul sau, in judecata pe cel care l-a acuzat degeaba si l-a facut sa isi cheltuiasca banii si timpul prin salile de judecata, caci se considera ca acesta din urma a actionat in virtutea dreptului de a apela la justitie atunci cand se considera nedreptatit. Daca insa se intampla ca ziaristii sa fie amenintati, urmariti sau chiar batuti, ca sa nu mai vorbim de jurnalistii ucisi (!), judecata se face cu o alta masura. Un coleg de redactie, fotoreporterul Gelu Stramboaia, a fost batut anul trecut de un sofer si un taxator de pe microbuzele ce asigura cursele Constanta-Mangalia. Fotoreporterul fusese trimis la punctul de plecare al microbuzelor de la gara sa faca o poza, pentru un articol in care respectiva societate de transport nici macar nu era implicata. Intamplarea a facut insa ca ziarul nostru sa fi publicat, cu numai cateva zile inainte de incident, un articol cu titlul "Mangalia pleaca microbuzul" in care erau prezentate numeroasele incalcari flagrante ale legii si ale normelor de conduita de care se faceau vinovati angajatii firmelor de transport persoane. Crezand ca nu e nici o problema si cunoscand ca se afla pe domeniul public, colegul nostru a inceput sa fotografieze microbuzele parcate in statie. Soferul si un taxator au sarit ca arsi, s-au repezit asupra "tupeistului" care indrazneste sa fotografieze si au inceput sa il loveasca cu pumnii. Doi agenti ai firmei de paza Kokkai Security, care patrulau in zona, au intervenit si l-au scapat din mainile "smecherilor" de la microbuze. Asa cum era firesc, Politia a intervenit prompt, intr-o demonstratie de forta. Cinci masini de politie au incercuit zona, o duba cu "mascati" a parcat langa microbuzele cu pricina si chestorul-sef Traian Jipa a venit personal sa vada ce s-a intamplat. A urmat procesul, in care colegul nostru a solicitat despagubiri. Batausii au incercat sa il cumpere cu niste bani, dar el a refuzat, avand inocenta sa creada ca Justitia ii va da dreptate. Pana la urma, magistratii au hotarat ca fotoreporterului batut i se cuvine o despagubire de... nici sase milioane de lei! Apoi, chiar si aceasta suma li s-a parut prea mare, caci au acceptat apelul facut de acuzatori. Acestia au adus "martori" care au sustinut ca Gelu Stramboaia s-a lovit singur peste fata... cu statia de emisie-receptie pe care o avea la el! Ma intreb ce s-ar fi intamplat daca - Doamne fereste! - magistratul care a luat aceasta decizie ar fi asteptat intr-o noapte, la intrarea in casa, de persoane impotriva carora a luat decizii in justitie, corecte de altfel, si batut. Si in acest caz s-ar fi considerat ca o despagubire de 5.700.000 e prea mare? Cred ca, dupa astfel de decizii aberante ale Justitiei, oricine poate considera ca poate sa bata un ziarist, caci scapa foarte ieftin!