Mai saraci, fara Dobrin

Nu pot sa ma laud ca l-am vazut pe Dobrin jucand fotbal si recunosc ca regret enorm acest lucru. Aveam vreo cinci ani atunci cand "Gascanul" se retragea din activitate, la Targoviste.

Mai tarziu insa, am aflat si eu cu uimire despre "vrajitoriile" pe care regretatul fotbalist le facea pe teren. De cate ori, pusti fiind, pomeneam in fata adultilor de geniul lui Hagi, de curajul lui Lacatus, sau de generatia pe care eu am prins-o, acestia ma "exasperau" mereu cu aceeasi replica: "Nu l-ai vazut pe Dobrin, baiete, pe asta daca il lasa Ceausescu sa plece la Real Madrid, acum poate ca nu mai vorbeai asa despre Hagi si Lacatus". Departe de mine de a minimaliza meritele "generatiei de aur", dar trebuie sa recunoastem ca aceasta a beneficiat din plin de caderea regimului comunist, jucatorii ei plecand in Occident chiar la momentul oportun. Dobrin nu a avut aceasta sansa, iar cand i-a fost oferita, s-a izbit de un regim restrictiv si obtuz. M-a fascinat intotdeauna acest aspect din viata sa. Am incercat mereu sa ma pun in pielea lui, dar este foarte greu sa intelegi o asemenea drama. Dedicat suta la suta echipei FC Arges, Dobrin ar fi plecat totusi la Real Madrid, atunci cand presedintele Santiago Bernabeu l-a dorit acolo. Si cine l-ar fi putut acuza de ceva? Cine s-ar fi putut supara pe faptul ca ar fi dat echipa din Trivale, pe cea legendara din Madrid? Si sa nu uitam un aspect. Interesul spaniolilor a aparut in urma dublei manse dintre cele doua echipe, din sezonul 1972/1973, atunci cand, chiar daca nu s-au calificat, romanii, cu un Dobrin magic in teren, au invins la Pitesti cu 2 - 1 (in celalalt meci Real a invins cu 3 - 1). Asadar, de numele fostei glorii, se leaga singura victorie a unei echipe romanesti in fata lui Real Madrid! Un om dintr-o Romanie umbrita atunci de comunisti, reusea o performanta extraordinara, dar nu si pentru conducatorii statului. O alta enigma a vietii lui Nicolae Dobrin ramane Campionatul Mondial din Mexic 1970. Dupa ce a contribuit decisiv la calificarea echipei nationale a Romaniei la turneul final, "Gascanul" nu a jucat la Guadalajara, starnind uimirea in randul suporterilor, care il asteptau ca painea calda. S-a speculat mult in jurul acelei absente, versiunea oficialilor de atunci fiind ca Dobrin nu era pe deplin pregatit fizic, pozitionandu-se, in meciurile de pregatire numai pe partile umbroase de teren. Gurile rele spun ca fotbalistul cazuse de pe atunci in patima alcoolului, acesta fiind, chipurile, motivul pentru care nu a jucat. Cert este ca Romania a fost vaduvita atunci de cel mai bun jucator al ei. Insa Nicolae Dobrin a ajutat Romania in alte 48 de meciuri, unul dintre ele fiind si cel in care nationala noastra a fost la un pas de semifinalele Campionatului European, pierzand cu Ungaria abia dupa un al treilea meci, de departajare, conform regulilor de pe atunci. Dobrin nu a fost numai un fotbalist de geniu, ci si un antrenor foarte bun, el pregatind FC Arges si avand ca elevi, jucatori precum Adrian Mutu sau Nicolae Dica. Din pacate, acest "munte de fotbal" nu mai este acum printre noi. Si suntem mult mai saraci fara el. Dobrin nu ar trebui judecat dupa vreun viciu, asa cum am mai auzit de pe la unii, ci mai ales dupa ce a facut pentru Romania. Dobrin este legenda de care fotbalul nostru avea nevoie pentru a porni catre modernism, aparand la timpul potrivit pentru noi, si la timpul nepotrivit pentru el. Noua insa, ne ramane datoria morala de a-l mentine nemuritor.

Scris de: {autor}Cristian TENTU{/autor}