Marketing cu cele sfinte
Marketing cu cele sfinte
24 Apr, 2003 00:00
ZIUA de Constanta
1072
Marime text
Deunazi am gasit in cutia postala o icoana a Rastignirii. O icoana frumoasa, pictata in stil bizantin, departe de unele kitsch-uri care circula prin anumite medii. M-am bucurat mult si m-am intrebat cine imi face astfel de cadouri, intr-un moment cu adevarat potrivit, Saptamana Patimilor. Am luat-o chiar ca pe un gest mistic, acea intamplare neobisnuita, ce ne obliga la procese de constiinta si ne determina sa ne schimbam viata. Pe verso, am gasit insa o urare de Paste semnata de o societate de asigurari. Am citit-o o data si inca o data. Apoi mi-am zis: marketing cu cele sfinte. Am observat atunci ca demersul firmei respective a fost unul gresit oricum. Urarea se referea la bucuria Invierii, iar icoana era a Rastignirii. Credinta crestin-ortodoxa s-a nascut din bucuria Invierii care aduce cu sine mantuirea fiecaruia dintre noi si izbavirea de tirania pacatului. Este credinta in Lumina Invierii, bucuria participarii la acest moment cosmic. Rastignirea este numai preludiul Invierii, un moment necesar, dar depasit, iar punctul culminant este tocmai reusita Fiului lui Dumnezeu de a invinge moartea si a dovedi ca aceasta nu exista si e numai o pacaleala a vrajmasului. In acelasi context, o firma de calculatoare a imprastiat prin magazine si baruri fluturasi care anuntau o mare tombola cu prilejul Pastelui. Premiul, un calculator... Pentium II. Adica un model uzat moral si, probabil, fizic, caci cine ar fi pastrat nefolosit un computer care nu se mai fabrica de mult timp!? Aceeasi incercare de marketing cu cele sfinte, facut, de aceasta data, cu o zgarcenie ridicola! In fine, o a treia varianta, tragi-comica. Doua surori, dintr-o familie saraca, au gasit in cutia postala un plic minuscul cu condimente pentru mancare, de la o firma importanta in domeniu. Pe ambalaj, ele au citit o urare de sarbatori, care le anunta ca producatorul le doreste un Paste cat mai... condimentat. Bucuroase ca au primit alimente moca, fetele au fortat celelalte cutii de posta, cu riscul de a-si strica manichiura proaspat aranjata, au luat toate pliculete si le-au desertat intr-un borcan de sticla, din cele in care se vindea gemul pe vremea impuscatului, facandu-si rost, in acest fel, de condimente pentru sarbatori. La doua mii de ani de la moartea Celui "spanzurat pe lemn", fapt care sta la baza civilizatiei noastre interioare, dar si materiale, acest fapt a devenit prilej de castig. Nu stiu in ce masura romanii, tratati in aceasta chestiune holistic, doar ca virtuali clienti, sunt sensibilizati de astfel de incercari. Cu siguranta, insa, putem citi aici un fapt ingrijorator: pana si sarbatorile religioase sunt tarate in sarabanda consumului. Iar in aceasta poveste e amestecat Fiul lui Dumnezeu, cel umil, care nu a avut o casa, nu s-a ingrijit de ziua de maine si ne-a indemnat de atatea ori sa incercam sa plonjam fara nici o rezerva in oceanul libertatii, fara a ne cumpara inainte un colac de salvare marca inregistrata, pentru situatia in care vom pati ca Petru, cel care s-a indoit si s-a temut ca va fi inghitit de apele involburate ale pacatului!
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp
Comentarii