„Marta", rabla(ele) şi un argint de aur!

O lume nebună, care abundă de informaţii cu iz de credibilitate care ajung să ne înceţoşeze şi mai mult ideea despre viitor. Acest viitor care în termeni absoluţi ajunge să ne scârbească înainte de-al trăi. Aflăm între timp că bărbatul care a fost prins cu un paşaport fals în Republica Dominicană nu este Codruţ Marta, după ce s-au făcut comparaţiile specifice în astfel de cazuri. Asta e, n-a fost să fie, poate data viitoare. Să sperăm că mai devreme sau mai târziu, procurorii şi ulteriori judecătorii ar trebui să îi înveţe pe aceşti „nemernici" că posturile din administraţie obţinute pe criterii obiective de cumetrie politică nu sunt inamovibile şi nu au imunitate. Dacă nu e mort, Marta ar fi trebuit găsit până azi, astă dacă nu cumva pentru Ponta şi compania n-o fi mai important ca decât să-l găsească, să afle dacă suspectul se află sau nu pe listele electorale permanente de la referendumul pentru suspendarea preşedintelui. Îmi pot deja imagina cum Ministerul Administraţiei şi Internelor lucrează acum cu toate efectivele sale să stabilească acest detaliu crucial pentru soarta lui Băsescu! Ceea ce se face că nu ştie domnul Ponta însă noi, toţi ne-am prins de mult este că Marta nu va fi niciodată în faţa justiţiei din simplul motiv că ştie deja prea multe pentru a nu pune în pericol somnul liniştit al unora dintre politicienii acestei ţări.

Mergem mai departe.. fără nicio legătură sau poate da, la justiţie, CCR şi un ministru interimar, pardon dottore, că unde-i miliţie, e ordin! În fine, acum că l-au îndepărtat pe Corlăţean, care a promis Uniunii Europene că nu schimbă şefii DNA-urilor, acum îşi pot numi un ministru de justiţie care poate face aceste modificări... mai au nevoie de câteva zile, iar termenul aberant al Curţii Constituţionale îi ajută din plin... Iar dacă presiunile asupra judecătorilor Curţii au existat cu adevărat, sesizarea trebuia trimisă Parchetului şi cazul investigat penal, nu o plângere la o instituţie fără dinţi.
La final să ne bucurăm zic, pentru că la Rio nu se ştie! Imediat după episodul penibil cu medalia de bronz, Cătălina a revenit şi a câştigat argintul. Merita aurul! Din păcate, Cătălina concura din partea României, de unde cu toţii privim fascinanţi cum funcţionează propaganda capitalistă şi abia că putem ridica ochii. Din păcate arbitrajul în gimnastica feminină are două direcţii de punctaj, USA şi Rusia, aşa cum politica dâmboviţeană pare să aibă acum două direcţii. Cu Rusia s-a văzut în finala pe echipe, unde nici căzătura în fund nu i-a oprit pe ruşi sa ne ia argintul. Cu USA, în finala de la bârnă, fără alte comentarii. Am avut o Ponor clar peste Raisman, dar arbitrii şi-au făcut datoria. Nu doar, în politică ci şi în gimnastică şi-au făcut loc năravurile comuniste.