Meseria nu mai e bratara de aur...

Ce-i drept, nu am mai urmarit cu mare atentie modul in care s-au desfasurat, anul asta, examenele nationale, dar nici datele statistice privind numarul celor care au luat capacitatea, au intrat la liceu sau au trecut cu bine bacalaureatul. Trebuie sa recunosc ca fac parte dintr-o mai veche generatie, ultima care nu a apucat sa sustina examenul prin care se promova in clasa a XI-a. Cei care nu depaseau treapta aveau un bagaj serios de cunostinte generale, dar singura lor sansa era aceea de a urma cursurile la o scoala profesionala. Tot pe vremea aceea au fost la moda liceele cu profil, infiintate de statul comunist pentru ca tot muncitorul sa fie cu inalta calificare, sa stie sa vorbeasca o limba straina, sa poata purta o conversatie... Cultura generala cat cuprindea, iar meserie la fel... Cati dintre absolventii de la acea vreme s-au folosit de diplomele pe care le-au obtinut?! Poate or mai fi niste rataciti care pe ici, pe colo, mai profeseaza meseria pentru care au fost calificati. Dar sa trecem peste ce a fost... De fapt, voiam sa abordez subiectul din alt punct de vedere... Trebuie sa recunosc faptul ca scoala romaneasca este una buna. Dar, pentru ca exista unul, cultura generala este o spoiala, iar multi dintre absolventi ies cu traume de pe bancile scolii. Nu vreau sa bag in aceeasi oala toate cadrele didactice care s-au perindat pe la catedrele din scolile din tara asta... Este vorba numai despre cativa care ar trebui, daca mai sunt prin unitatile de invatamant, sa treaca pe la psihologi. Vina pentru ceea ce devin multi dintre copii sau adolescenti este a parintilor, in primul rand, si dascalilor. Parintii, cel putin cei de azi, lasa pe seama scolii aproape tot ce inseamna atributii. Mai intai gradinita, apoi cursuri primare si gimnaziale. In conditiile in care rezultatele la invatatura ale copiilor sunt sub asteptari, scoala este cea care ia contact cu parintii. Profesorii incep sa reclame actele de indisciplina, notele proaste si neatentia pe care odraslele le afiseaza cu orice prilej, modalitate de protest la indemana recalcitrantilor. Se reunesc consiliile de familie, cerc in care incep dezbateri aprinse legate de cauzele care genereaza comportamentul rebel. "Ai tot ce-ti trebuie... Ai ce manca, ce imbraca, ai unde sa pui capul pe perna, nu-ti lipseste nimic...". Astfel se desfasoara lucrurile in majoritatea familiilor in care parintii muncesc de dimineata pana seara, fara sa se gandeasca la faptul ca progenitura incearca sa atraga atentia. In dorinta de a-si vedea copilul realizat, majoritatea parintilor investesc mai ales bani pentru a-si vedea visul cu ochii... O diploma de absolvent de facultate da bine la palmaresul familiei. Nimeni nu se gandeste insa la ce vrea de fapt copilul, caruia de multe ori i se scot ochii cu sacrificiile pe care le-au facut parintii pentru ca el sa devina... OM. Putini parinti tin cont de aptitudinile copilului, de dorinta lui de a deveni ceva ce si-a dorit. In ultimii ani, s-a vorbit mult despre infiintarea in scoli a cabinetelor de consiliere. Specialistul ar putea sa le ofere parintilor date despre problemele copilului, despre modul in care trebuie sa procedeze pentru ca divergentele dintre generatii sa fie cat mai mici, dar si despre ce stie copilul lor sa faca cel mai bine. Familiile ar economisi multi bani daca ar realiza ca munca nu este o rusine, ca o diploma de absolvent de studii superioare nu reprezinta intotdeauna garantia unui loc de munca de pe urma caruia se obtin zeci de milioane de lei si un trai sigur. Munca in afara unui birou nu mai are cautare. Meseriile reprezinta doar ultime variante abordate in cazul indaratnicilor care nu au obtinut nici macar rezultate minime la invatatura. Este cazul ca cineva sa ne bage-n cap, cu forta daca este necesar, ca trebuie sa ne schimbam mentalitatea care este invechita si are aer de parvenitism. Dar, dupa cum evolueaza lucrurile, se pare ca poporul roman este pe cale de a deveni unul de testosi cu diplome de facultate, chiar daca nu au nici in clin, nici in maneca cu studiile pe care le-au facut.