Micimea unui pseudo-politician

Exista o seama de spirite mercenare care din ratiuni, evident obscure, se arata infocate sustinatoare ale activitatii prestate de ziaristii constanteni, cei care, in viziunea unora, detin a patra putere in stat. Acesta este cazul unuia care se afla in conducerea taranista de la Constanta si, de fiecare data cand vreun ziarist scria de bine, imediat acesta dadea dovada de curtoazie si bunavointa, exprimandu-si gratitudinea eterna. In cazul in care s-a demonstrat clar in ultimele zile ca presa i-a devenit nefavorabila, a uitat de zilele in care se ploconea cu mesaje binevoitoare si telefoane in care isi exprima admiratia fata de ziaristul respectiv si a trecut la atacuri ieftine. Poate ca nu-i nimic rau in asta, sa fii un ziarist incomod, ni se poate raspunde. Asa si este. Intotdeauna personajul nostru, cand a detinut puterea prin vreun partid sau altul, a creat in jurul sau, pe langa un numar de sustinatori, si un gen de miraj care fascineaza doar constiintele duplicitare si pe cei care si-au facut o adevarata filozofie de viata din "jocul la doua capete". Tinta acestui personaj este una singura, iesitul in fata si, apoi, recompensa pe masura gestului remarcat. Pentru el, principiul aplicat intre smecherii mahalalelor - "cand vorbesc eu, tu sa taci" - este o permanenta. Am constatat, de pilda, ca in ultima vreme, cu diverse prilejuri, articolele publicate in cotidianul "ZIUA de Constanta" care relevau ceea ce s-a petrecut in ultima perioada la nivelul organizatiei judetene de partid a PNTCD Constanta, au fost tinta unor remarci ironice, a unor constatari lipsite de banalul respect colegial, pe de o parte, iar pe de alta parte, lipsite de cea mai elementara tendinta de a analiza, cu calm si dorinta de intelegere, cele afirmate sau sustinute de mine. Faptul ca nu sunt ignorate articolele aparute in coloanele ziarului nostru denota ca ideile vehiculate la adresa oamenilor din teritoriu ai lui Victor Ciorbea preocupa dar si dau de gandit celor ce gestioneaza partidul. Din nefericire, trebuie sa constatam ca respingerea afirmatiilor noastre se face mai mult din spirit de contrazicere, din dorinta de negare din capul locului ale unor adevaruri asupra carora cel care fac observatiile rautacioase nu-si ingaduie ragazul sa staruie pentru a le intelege sensul lor real. Asa se ajunge la lansarea unor pareri "dupa ureche" colorate imoral cat cuprinde, rauvoitoare si incrancenate. Si ar mai fi o observatie ce merita retinuta. Subtextul tuturor invinuirilor aduse, a acuzelor care nu-si ascund nici rautatea macar, este unul singur si destul de transparent - dorinta respectivului personaj si a acolitilor sai fideli ca noi in calitate de formatori de opinie sa ignoram faradelegile ce le comit si pe de alta parte ne mai permitem si impertinenta de a critica gafele acestor personaje. Sa fiu sincera, regret, necazul ce-l provoc. Din pacate si cu acelasi regret trebuie sa scriu ca acest personaj si trebuie in cele din urma sa-i dau numele, Silviu Wagner nu vrea sau nu poate sa inteleaga in ce constau asertiunile mele rau-intentionate. O discutie in acest sens si, desigur, in detaliu, poate n-ar strica onorabilului condeier care uitand si de importanta sfintelor sarbatori pascale jigneste aruncand peste umar vorba-n dunga intr-un mesaj telefonic absolut elucubrant: "La dumneata, miicimea spirituala se impleteste armonios cu carenta fizica. Un Paste Fericit si mai putine autoreprimari!!" Atentie, domnule Wagner la Dictionarul explicativ al limbii romane care v-ar putea fi de mare folos. "Avertismentul" adresat este lipsit de continut si, doar Wagner l-ar putea pricepe. La urma urmei, in virtutea carui drept si al caror principii morale, crestin-democrate si politice face acest personaj asemenea observatii si insinuari? Ar fi inutil, cred, sa insist cu dovezi. Este greu de crezut si, si mai greu de acceptat ca pornind de la asemenea mentalitati, fenomenul politic se va putea infaptui si desavarsi si pe plan moral, cu asemenea "oameni". Lipsa de bun-simt si educatie care se dovedeste cu prisosinta in cazul personajului Wagner, toleranta care si-a consolidat structurile peste tot in ceea ce-l priveste, exclusivismul ce frizeaza aproape fundamentalismul nu pot, toate la un loc, decat sa subrezeasca imaginea partidului din care inca face parte, secatuind, pana la urma, energiile in mizerabile jocuri de interese, in exacerbarea orgoliilor si a maruntelor razbunari, cu grave si incontestabile urmari, pe care doar fermitatea gestului presedintelui Ciorbea le va mai putea pune capat.