Milioane, închisoare şi găuri la buget Divorţul la afacerişti, pentru reîntregirea (averii) familiei

O practică periculoasă pare să se instaleze la Constanţa: odată arestaţi sub diverse acuzaţii ba de evaziune fiscală, ba de spălare de bani, contrabandă sau înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, afaceriştii constănţeni riscă să fie părăsiţi de soţii. Totuşi, ceea ce ar putea părea un dublu ghinion pe capul oamenilor de afaceri s-ar putea dovedi a fi nimic mai mult decât un simplu tertip avocăţesc pentru păstrarea intactă a averii clienţilor acuzaţi de înşelarea statului. De ce? Pentru că legea permite.

Odată cu lansarea noului Cod penal, s-au auzit tot felul de voci care se ridicau împotriva pedepselor relativ mai blânde stabilite prin noua lege, în special pentru infracţiunile legate de activitatea economică. La momentul respectiv însă, anchetatorii au replicat că, deşi pedepsele ar fi mai mici, partea bună este că li se confiscă averile celor găsiţi vinovaţi de aceste infracţiuni. Ceea ce reprezenta o noutate în contextul prăfuitelor legi penale din România. În felul acesta, legiuitorii sperau în descurajarea marilor evaziuni fiscale sau spălări de bani, de teama confiscării averii. Se pare însă că împricinaţii au găsit totuşi o cale de a fenta din nou legea. Ba mai mult, o cale de a lua ce are mai bun de oferit noua lege. Intraţi în acceptare cu privire la faptul că nu vor scăpa fără închisoare, îmbogăţiţii din păgubirea statului au găsit calea de a rămâne cu averile intacte, în pofida noilor reglementări în domeniu. Cum? Nimic mai simplu. La momentul la care depistarea şi încarcerarea iar, ulterior, trimiterea în judecată devin iminente, afaceriştii dau divorţ. Conştiincioase, soţiile se prezintă la instanţă în timp ce soţii zac în arest şi cer divorţul şi partajul. Lesne de anticipat, soţii închişi pentru fraude acceptă divorţul şi, chiar mai mult, acceptă ca acesta să fie declarat din vina lor, astfel încât instanţa să se pronunţe în favoarea soţiilor. În felul acesta, cea mai mare parte a averii le revine fostelor soţii ale afaceriştilor care au fentat statul. Iar mai departe, dacă acesta este găsit vinovat şi condamnat la închisoare şi la confiscarea averii, statul rămâne cu buza umflată, dat fiind că bunurile sunt acum trecute pe numele unei persoane care nu a fost cercetată, judecată şi cu atât mai puţin condamnată pentru fapte împotriva statului. Cu prezumţia bunei credinţe în braţe, care le fereşte de acţiunile aşa-zis recuperative ale organelor fiscale ale statului, soţiile rămân cu averile intacte. Iar când afaceriştii ies din arest, se întorc în braţele primitoare ale consoartelor. Că doar ambii s-au sacrificat pentru binele şi mai ales prosperitatea familiei. Iar statul rămâne în continuare cu buza umflată şi cu gaură în buget. Singurul risc ar fi ca, pe principiul femeia deţine puterea, fostele soţii să nu vrea să-i mai primească pe foştii bărbaţi, deveniţi puşcăriaşi de-acum. Dar, dacă în joc este o sumă suficient de mare de bani, bănuiesc că riscul poate fi asumat. Desigur, pentru binele şi prosperitatea familiei.