Millenium

Nu sunt prea departe vremurile in care ne inaltam pe varful picioarelor, caznindu-ne sa privim peste gard la secolul XXI. Ne preocupa atat de mult clipa aia de naparlire incat, pana la urma, am stors din ea doua clipe: anul 2000 ne-a emotionat caligrafic, cu schimbarea la fata a lui 1 in 2 si cele trei zerouri asternute cuminti, ca o gratiere istorica, acel 2000 ca o enorma papornita cu faina de trei nule din care aveam sa coacem o paine miraculoasa care sa ne umple tuturor, definitiv, nazuroasele pantece. 2001 a fost mai scortos, pompos si strident ca o inaugurare de sediu, consfintind mutarea noastra oficiala in mileniul al treilea. Multi au facut atunci scandal ca, la taierea panglicii, unii erau deja instalati dincolo, locuind "ilegal" in mileniul trei. Azi, ca orice paranghelie apusa, toate astea ne sunt, deja, straine: nu s-a-ntamplat mare branza cu noi, nici caligrafia si nici calendarele nu ne-au asfaltat hartoapele, nu ne-au mantuit matele, nu ne-au radiat datoriile. Ne pregatim sa trecem in 2003 cu emotia noastra obisnuita, de seara, cu acelasi aer cu care ne strecuram zilnic in pijamale, la fel cum parcam o masina sau schimbam o butelie goala cu una plina. Sigur, suntem abia la-nceput, dar afacerea asta cu secole, cu milenii, parca-i prea mare pentru matele noastre, pijamaua asta-i prea larga ca sa ne-acopere oasele. Noi tot cu anii, cu zilele si cu clipa ramanem de gat; aici, in secunda, ne e toata vlaga, asta e sarea care ne cade pe carne, aici e cazmaua care ne sapa transee in frunte. Pana alaltaieri era o vorba pe toate buzele: "secolul XXI va fi ori religios ori nu va mai fi". Suntem in secolul XXI. Iar fraza asta, acum, e o fraza ca oricare alta: smulsa din arborele ei ca o frunza, tarata prin balti, frecata de ziduri, calcata-n picioare, strivita de roti, apoi lipita si dezlipita in mii de ierbare. Un textulet de oracol ca un capac gol de spray in care-ti vari nasul ca sa simti un damf oarecare de intelepciune. Are exact valoarea pe care i-o da fiecare: fireste ca un crestin isi va inchipui din oficiu ca sentinta e musai in slujba crestinatatii. Nici musulmanul, nici hindusul nici budistul n-ar avea motiv sa se indoiasca de faptul ca "religios" inseamna, de fapt, musulman, hindus sau budist. "Religios" s-a dorit si gestul celor ce, toamna trecuta, se-nfigeau, vajaind, in gemenii WTC. Atacatii i-au vanat, dupa aia, cu bombe, fapt absolut firesc daca nu-l imbracau si pe Dumnezeu in uniforma Nato. Ce treaba are Dumnezeu cu caftelile astea, ce cauta el in politica, in smenurile, giugiulelile, imbufnarile si fanteziile noastre? La noi, un popa a pus sa i se picteze pe murii bisericii portretul lui Bush. Toata floarea popimii noastre s-a rugat pentru intrarea in Nato. De-o vreme, nu mai trimitem nici o trupa pe front fara binecuvantarea bisericii: suntem, prin asta, mai religiosi decat in mileniul trecut? Glontul care iese cu binecuvantare pe teava se va infige mai bland, mai luminos, mai curat in adversari? Bomba zvarlita din asa infocata credinta va scoate din iad matele adversarilor si la va pune in rai? Mi-ar fi foarte greu sa mai stiu, dupa maimutarelile astea, ce-nseamna, cu adevarat, religios, ori sa caut, aici, viitorul luminos al mileniului. In Pateric era o pilda foarte interesanta: niste pustnici se intreceau, cu dragoste, in postire, rugaciune si alte chestiuni spirituale. Se intrebau, in rastimpuri, care-i nivelul de "perfomanta" la care-au ajuns, curiosi sa stie daca exista cineva mai aproape de Dumnezeu decat ei. Dumnezeu ii trimise, atunci, intr-un sat si le arata un om obisnuit, care-avea o armata de copii isterici, o nevasta - complicata, ca orice nevasta, o gospodarie infernala si-o gramada de alte belele marunte care-l ingropau pana-n gat. Si-n toata nebunia aia, omul gasea ragaz sa-si faca o cruce, sa baiguie o rugaciune. Nici nu ne trece prin cap, uneori, cat de aproape de noi se afla raspunsul: il cautam in ceremonialuri sofisticate, in procesiuni si extazuri galagioase, sub straie, gesturi si semne cabalistice, complicate. Si el e tot timpul acolo, alaturi, inconjurat de tarana. Iar acolo mileniul incepe in fiecare secunda.