Mituirea adversarului

Ultima rectificare bugetară a iscat, cum era de aşteptat, multă nemulţumire şi, în unele cazuri, pe bună dreptate. „Eliminarea“ unora doar pe criteriul apartenenţei politice a funcţionat iarăşi, deşi „eficienţa“ mituirii se va vedea abia după parlamentare.

Dărnicia Executivului s-a manifestat „firesc“ la nivelul judeţului Constanţa, având în vedere apropierea scrutinului electoral din noiembrie. Sperând să-şi menţină parte din funcţiile de conducere obţinute, mai ales după eliminarea democraţilor de la guvernare, Cabinetul Tăriceanu a găsit de cuviinţă să-i „ajute“ financiar pe social-democraţi. Şi ajutorul, sub diverse forme, a venit permanent în ultimii doi ani. Cireaşa de pe tort a fost ultima rectificare bugetară. Atunci, guvernanţii au alocat 50.770 lei judeţului Constanţa. Repartizarea banilor a avut ca destinatar toate cele 11 primării conduse de primari liberali, precum şi 38 din cele 42 de unităţi administrativ-teritoriale a căror activitate este coordonată de edili sociali-democraţi. O dată în plus s-a confirmat că democrat-liberalii nu mai sunt pe placul liberalilor şi, cu orice prilej, sunt taxaţi ca atare. Din totalul celor 14 primării din judeţ cu primari PD-L, doar patru au avut parte de ajutor financiar pentru acoperirea cheltuielilor curente şi de capital, primind între 100 şi 400 lei. Cel mai „iubit“ dintre primarii PD-L incluşi la rectificare a fost Florin Mitroi (Valu lui Traian), care a primit 400 lei, ceilalţi colegi, de la Horia şi Rasova, primind câte 100 lei, iar cel de la Nicolae Bălcescu obţinând 300 lei.

Oare ajutorul financiar primit de sociali-democraţi, la nivelul întregii ţări, nu doar la Constanţa, îi va determina să cedeze din voturile lor la alegerile parlamentare de luna viitoare? Oare ajutorul financiar dat din banii contribuabililor îi va ajuta pe liberali, în negocierile cu PSD, la redistribuirea voturilor, să obţină un mandat într-un judeţ râvnit de toţi?

Tare mi-e că gestul mărinimos al Cabinetului Tăriceanu nu va aduce niciun beneficiu electoral partidului pe care-l conduce. Şi astfel, mituirea principalului adversar politic îşi va dovedi ineficienţa. Poate, după experienţe repetate de acest gen, politicienii români vor învăţa, într-un final, că trebuie să joace corect şi, prin propriul exemplu, să-şi asigure susţinerea electorală care să le permită menţinerea la masa îmbelşugată a puterii, unde se iau deciziile importante pentru traiul zilnic al românilor.