Mizerabila campanie electorală. Ediţie revăzută şi adăugită

Ştim ce urmează să se întâmple. Va fi o agitaţie de nedescris, un murmur obositor, un circ respingător. Grotescul va fi redefinit, în vreme ce nesimţirea va cunoaşte noi dimensiuni. Vom face aceleaşi compromisuri, vom întoarce, scârbiţi, ochii de la nefiresc, de la absurd, dar fără a sancţiona derapajele. Ne vom fi obişnuit cu ele.

Ştim ce urmează să se întâmple în campania electorală pentru alegerile locale. Vor fi pliante. Multe, multe pliante. Ironii de doi bani. Panouri vandalizate, atacuri mizerabile, nejustificate. Replici murdare, diversiuni, comunicate de presă trucate. Alegătorii se vor bucura din nou de mita electorală, iar turismul electoral (vizite la mănăstiri, tratamente la sanatorii balneare) va înflori.

Morţii vor fi, ca de obicei, pe liste. „Înviaţi" de simţul civic, resuscitaţi de dorinţa de a vota. Presa va semnala acest aspect, dar faptul va fi lipsit de urmări. Ne vom confrunta cu o avalanşă de contestaţii, unele dintre ele lipsite de sens. Vor fi ştampile „pierdute", preşedinţi de secţii de votare picaţi parcă de pe Lună, alegători din alte judeţe în autocare burduşite. Numeroasele, inevitabilele acuzaţii de fraudă, sesizările de la birourile electorale şi debandada.

Ştim ce urmează să se întâmple pentru că, în anii din urmă, nimic nu s-a schimbat. Nimic nu a devenit „mai bun". Acelaşi monopol în publicitatea outdoor, aceleaşi penibile sloganuri de genul unui „X sau Y sau Z îşi/îţi fac treaba". Mică, mijlocie sau mare? Sunt aceeaşi trădători ordinari, „şobolanii" momentului, oportuniştii. Aceiaşi băieţi cu bere şi mici şi aceleaşi fete cu beretă stil Che. E prostirea pe faţă şi ridicarea din umeri, calmul mascat, nervii tociţi. Nu ne mai deranjează pliantele prinse de clanţa uşii sau înghesuite în cutia poştală, care-i întruchipează pe toţi neinventaţii şi neînchipuiţii unei campanii eminamente jenante. Nu ne mai deranjează faptul că sunt prea puţini cei care rămân fideli unor principii. Să nu minţi, să nu trădezi, să nu-ţi cumperi scump electoratul pentru a-l vinde ieftin următorului partid bifat pe lista ta de traseist - sunt doar nişte „chestii" mirosind a naftalină, băgate-n cufere cu idei vechi, neadaptate timpurilor.

Campania care va începe vineri e previzibilă. Agresivă. „Cârmuită" de oameni care nu stăpânesc limba română, străini de tehnici de comunicare, de ideologii politice. Înţeleg, pe undeva, neimplicarea, dezgustul, lehamitea alegătorului. Dar nu-i înţeleg pe cei care care, părinţi fiind, aleg să nu le ofere copiilor lor o alternativă. Un drum nebătut. O iau, în schimb, pe calea cea mai uşoară: aceea pe care închid ochii, dulce acomodaţi la ciorba reîncălzită a „băieţilor deştepţi". E mai uşor să nu te revolţi, e mai odihnitor să te prefaci că nu există probleme, întuneric şi ruină.

Adăugirile acestei ediţii vor fi, de fapt, făcute de copiii care nu au, încă, drept de vot. Se lucrează începând de acum. Decontul se va face peste încă patru ani. Păi nu e păcat?