Moartea şi parastasul "Albei ca zăpada"

Privesc nedumerit înspre capitalul de speranţă şi de încredere care prinde contur, într-o anumită zonă a presei, în jurul ideii naşterii unui nou partid în România. Comentatori respectabili ca Alina Mungiu-Pippidi, Dan Tăpălagă, Mircea Cărtărescu sau Ştefan Vlaston au discutat sau măcar au sugerat, zilele trecute, ipoteza creării unei formaţiuni politice diferite de toate celelalte existente astăzi, structurată după criterii valorice şi de integritate solide, care să devină o alternativă consistentă şi credibilă pentru electoratul dezamăgit, dezorientat şi nereprezentat.

Aceştia au readus astfel în prim-plan - fie direct, fie indirect - metafora "Albei ca zăpada", creată de consilierul prezidenţial Sebastian Lăzăroiu, încă din august 2010, pentru a substitui un asemenea partid virtual, dar, în fond, necesar. Momentul nu este unul întâmplător: recent, PD-L-ul a pierdut iremediabil pariul anticorupţiei. Cazurile Ridzi şi Păsat din Parlament, procesul penal al secretarului executiv Gheorghe Falcă, situaţiile primarilor Antonie Solomon - de la Craiova şi Mircia Gutău - de la Râmnicu-Vâlcea, corupţia din vămi şi încă altele câteva încep să atârne atât de greu, încât e imposibil ca viitorul Congres Naţional să răstoarne efectele negative în percepţia publică la adresa partidului condus de Emil Boc.
În condiţiile în care PD-L-ul se dovedeşte a fi, la fel ca şi PSD-ul, vulnerabil la tentaţiile ce decurg din exercitarea puterii, corupt, lacom, lipsit de perspectivă pe termen mediu şi lung, în condiţiile în care PNL-ul pare că şi-a amanetat zestrea ideologică pentru un proiect politic marginal şi distructiv, ideea cu "Albă ca zăpada" pare o opţiune teoretică viabilă. În contextul actual însă o nouă grupare, compusă, aşa cum au descris-o cei care au scris despre ea, din oameni "cu CV-uri solide" şi "cu cariere pe bune", din adepţi cu mentalităţi substanţial diferite faţă de cele ale actualilor politicieni este, din punctul meu de vedere, o utopie nepermis alimentată cu optimism. "Albă ca zăpada", dacă s-ar naşte mâine, s-ar naşte moartă.

Câteva explicaţii:

În mod cert, sociologic, există un segment consistent de populaţie care s-ar regăsi într-un astfel de partid nou-înfiinţat. Problema lipsită de soluţie este însă cum se poate construi o asemenea grupare. O forţă care să reunească personalităţi competente, cu biografii nepătate, echitabil repartizate pe teritoriul ţării, nu poate izvorî din neant. "Albă ca zăpada" s-ar putea forma, să zicem, prin unirea unor facţiuni reformatoare desprinse din PD-L şi PNL. Cum s-ar putea atunci bloca adeziunea politicienilor din vechiul sistem, care ar intenţiona să paraziteze partidul? Ce criterii de integritate ar trebui inventate pentru "Albă ca zăpada", pentru a o feri de corupţi şi de incompatibili, dar, în acelaşi timp, a nu-i submina şansele de dezvoltare organizaţională? Cine poate investi energie şi bani în eforturile de construcţie ale unui nou partid?
Dincolo de toate aceste întrebări punctuale, cu răspunsuri imponderabile, mai este o problemă de substanţă, un obstacol fundamental: teoretic, "Albă ca zăpada" contemporană ar trebui să se definească drept un partid anti-sistem (când spun "sistem", mă gândesc la actuala compoziţie a elitei politice). Ei bine, istoria post-decembristă ne-a arătat că "sistemul" e indestructibil, iar partidele anti-sistem ori sunt nişte farse sinistre (vezi PRM, PNG sau Partidul Poporului), ori dispar. "Albă ca zăpada" e moartă ca proiect politic, într-adevăr, dar nu e o iluzie. "Albă ca zăpada", în formă abstractă, este nucleul dur din PNŢCD, care nu a făcut niciodată concesii postcomuniştilor şi corupţilor. Nu înţeleg de ce astăzi, la puţin peste zece ani de la moartea ei, nu mai spune nimeni asta!