Monumentele istorice din oraşul foamei

Invitaţia la reflecţie formulată de Florin Anghel implică cititorul într-o excursie imaginară prin centrul vechi al Constanţei - un colaj policrom de ruine, clădiri abandonate, haite de câini vagabonzi, zone urât mirositoare, localuri stridente şi locatari dubioşi, într-un labirint de bălării şi de moloz. Sunt incluse referiri la construcţiile semnificative ale Peninsulei (Cazinoul, Sinagoga de pe strada C.A. Rosetti). Sunt incluse, de asemenea, scurte reconstituiri ale unor evenimente istorice relevante pentru subiectul dat. Sunt puse în lumină numeroase cazuri punctuale de indolenţă şi sunt trase numeroase semnale de alarmă. Lipsesc - oarecum inexplicabil - din textul lui Florin Anghel doar responsabilii, enunţaţi cu prenume şi nume. Fără îndoială, însă, fiecare dintre noi îi poate lesne identifica.

Paradoxul este că Florin Anghel şi cei pe care îi critică în ieşirile sale publice ori de câte ori are ocazia - reprezentanţii autorităţilor locale, în frunte cu primarul Radu Mazăre - exprimă, în fond, acelaşi lucru, aceeaşi stare de fapt. Diferă doar viziunile, sistemele de valori care determină argumentaţiile şi, în ultimă instanţă, sentimentul cu care fiecare dintre ei priveşte către ghena în care zace istoria oraşului. În vreme ce primul rămâne anacronic consecvent unui discurs despre identităţi culturale în descompunere, ceilalţi preferă să exerseze compasiunea supradimensionată nesinceră, cu decont electoral, şi aventurile de-o noapte sub luminile reflectoarelor din cluburi. În vreme ce orizonturile primului sunt îndreptate şi înspre trecut, ceilalţi preferă să privească superiori invariabil înainte, eventual prin pereţii stomacului sau prin libido. În fine, în vreme ce primul se agaţă adeseori inutil de siluetele în cădere ale vechilor statui ale oraşului, ceilalţi se pregătesc să se închine monumentelor contemporane din containere şi rigips. Viziunea câştigătoare rămâne, deocamdată, a celor din urmă.

Reabilitarea monumentelor istorice ale urbei tomitane constituie, în acelaşi timp, o idee nu doar inexistentă pe agenda autorităţilor (ocupate cu multe alte proiecte), ci şi marginală pe agenda dezbaterii publice locale. Florin Anghel este, din nefericire, o voce izolată în acest spaţiu.