Mot maroniu, cu bufnita

Romanul are o vorba: daca vrei sa cunosti fata adevarata a unui om, asteapta sa-l vezi cocotat intr-un post de conducere. Viata romanului e atat de-mputita incat trebuie musai sa-si scoata parleala cand prinde un cheag de putere. Nici nu ajunge bine in capul obstii si impute tot satul. Ba se mai si umfla-n gusa, de parca soarta i-ar fi impodobit, dintr-odata, fataul cu solzi de aur. "S-a urcat scroafa-n copac", zice atunci romanul, privind la podul de cucuvele. Nicaieri nu verifici mai bine vorba asta ca in armata. Acolo afli atat de multe despre semenii tai incat nimic, apoi, nu te mai poate soca. Creaturi care in civilie nu valoreaza o foaie degerata traiesc, aici, orgasmele vietii lor: unde vor mai putea dispune de semeni cu atata usurinta, unde vor mai fi lingusiti, linsi in cur, pieptanati si periati ca in vremea in care lumea se impartea, simplu, intre bibani si veterani? Sigur, o propaganda oculta arunca perdele colorate de fum peste zidurile cazarmelor: cand transpira cate-o mizerie, e ambalata iute in acea mitologie a virilitatii, conform careia armata e un joc esoteric aspru, o scoala a vietii, "privatiunile vietii de soldat" fiind, chipurile, o chintesenta a barbatiei. In realitate, orice joc al puterii nu-i poate excita decat pe marii castrati ai vietii. Auzisem si eu tot felul de picanterii despre viata cazona, dar abia in cazarma mi-am dat seama ca sunt doar motul din varful gunoiului: dupa doua saptamani eram gata sa-mi asum riscurile dezertarii. N-am suportat niciodata rolul de cifra, iar soldatul in termen e cea mai nemernica dintre toate. Ce imnuri si flamuri, ce patrie si popor, ce sfant juramant si "dulce ca mierea e glontul patriei"? Auzeam doar imbarbatatorul indemn: "ba, scoate-ti civilia din cap, biban imputit!", sau "nici sa te pisi n-ai voie fara sa-ti dau eu ordin!". Am strans din pumni si n-am sarit gardul: m-a salvat un joc al mintii, inventat de Salvador Dali. In junete, el se obisnuise sa "puna" pe crestetul interlocutorilor plictisitori cate-un cacatel peste care "aseza" cate-o bufnita. Efectele variaza in functie de personalitatea celui supus la experiment: cu cat e mai umflat de propriul sau vid, cu atat mai hazliu e si rezultatul. Exercitiul avu efecte miraculoase, desi puteam sa dau chix: furat de valul imaginatiei, am bagat mult mai multe genuflexiuni decat imi ceruse veteranul, nu le numaram, intrasem in punctul mort si nu mai simteam nimic, ba chiar zambeam. Vazandu-mi fata radioasa, individul avu destula inteligenta cat sa intre in panica si sa se-ntrebe, cu voce tare: "ce-i in mintea ta acum, Grosule?". Il infuria cumplit gandul asta, ceea ce-l facea si mai hazliu. A evitat, apoi, sa mai dea ochii cu mine. A doua zi, cand m-am dat jos din pat, febra mi-a secerat picioarele; am cazut, dar amintirea scenei trecute ma insenina iar. O saptamana intreaga am coborat scarile lateral, pentru ca, de cate ori indoiam genunchii, cadeam ca o carpa. Dar a meritat: reusisem, doar cu puterea mintii, sa ma anesteziez, devenisem imun la crampele fizice si la mitocanie. Mi-am cucerit, chiar, o aura mistica printre veterani: prea nu-mi pasa de nimic. N-am uitat niciodata lectia asta. De cate ori imi "ia fata" cate-un mitocan cocotat pe tronul puterii, imi iau libertatea sa ma amuz cu jocul dalinian. Imaginati-va ca o mana coboara din cer, il jumuleste pe grobian de zorzoane si tinichele, il ia pe sus si il asaza, despuiat, pe o buda, in centrul orasului: urmariti-l apoi ce inocent da din sprancene, cum isi bate pleoapele, cum isi umfla gusa. E reconfortant! De cate ori deschideti televizorul, de cate ori dati cu ochii de o "notabilitate" despre care stiti ca, in sine, valoreaza mai putin decat tronul pe care sta infipta, inchideti pentru o clipa ochii si distrati-va cu o scena cat mai penibila: in mintea voastra sunteti liberi sa-i faceti ce vreti. E o putere la fel de mare ca cea de alegator. Iar cand orasul vostru se va-mputi iar de afise electorale, puneti pe fiecare capatana cate un mot maroniu, cu o bufnita trista deasupra. Veti afla mult mai repede cu cine trebuie sa votati.