Nesimtirea mediatizata produce „dive"

Nesimţirea este la mare preţ în România. Ai crede că este o virtute, fără de care nu ai nicio şansă să ajungi în vârful ierarhiei sociale.

De vreo câteva săptămâni bune, un personaj din lumea mondenă şi-a tot trâmbiţat prin presa de specialitate apropierea botezului pe care i-l pregătea fiului său. Personajul, pentru că nu-i voi spune nici măcar cântăreaţă, artistă etc., a lăsat să „transpire" în mass-media ştirea bombă că şi-a cumpărat patru rochii de firmă şi că tot nu este hotărâtă pe care să o îmbrace. Fiţe peste fiţe din partea unui personaj fad, a cărui apariţie nu reuşeşte să creeze nicio emoţie artistică, ci poate doar o senzaţie de repulsie la vederea atâtor ifose. Emisiunile televizate sunt din ce în ce mai pline de astfel de personaje, care stârnesc indignarea telespectatorilor prin comportamentul ce trădează doar snobism şi parvenitism. În timp ce astfel de dudui se perindă pe la televizor lăudându-se cu averea bărbaţilor care le-au „adoptat", adevăraţii artişti hămesesc singuri şi trişti prin case sărăcăcioase sau trăind din mila vecinilor. Este nedrept, însă asta se întâmplă în România. De ce să inviţi în emisiuni un actor consacrat care să-ţi vorbească despre cariera lui, despre cum l-a răsplătit societatea pentru rolurile jucate de-a lungul carierei, de ce să realizezi un interviu cu o trupă consacrată de pe la noi, când îţi poţi asigura audienţa din Naomi, Tarky, Nikita, Eva Kent sau gay-ul Alexandra, separat sau luaţi la pachet?! Nu mai ţinem cont de valoare, repere morale sau pur şi simplu de bun simţ. Într-o perioadă în care lumea din jur reuşeşte sau nu să-şi ţină în echilibru socotelile de la o lună la alta, mai avem chef să ne uităm la defilarea piţipoancelor României care strâmbă din bot la o rochie de firmă pentru că poate n-a costat prea mult?

M-am întristat, ca mulţi alţii probabil, când am auzit că o actriţă precum Rodica Popescu Bitănescu (şi nu e un caz singular) îşi cumpără de mâncare pe datorie. Poate unii ar fi tentaţi să spună că actriţa ar fi trebuit să ţină sub tăcere aceste neajunsuri. A avut o scăpare de imagine. Şi se explică. Nu este la fel de atentă cu imaginea ei, cum este o „divă" care îşi alege o rochie dintr-un şifonier întreg de ţoale de firmă. Rău am ajuns. Cred că ar trebui să fim mai selectivi cu emisiunile asupra cărora ne oprim atenţia, pentru a scăpa de sictirul, de gustul amar pe care-l resimţim după ce ne uităm la ele. Pentru a nu mai da şansa unor personaje spoite, stridente, fără valoare, să devină „vedete". Ar fi o formă de protest să schimbăm canalul ori de câte ori simţim cea mai mică urmă de nesimţire. Ar fi un început.