Nu cred decât în sondajul de pe 10 iunie!

Fără să ne dăm seama şi fără să conteze măcar, s-a scurs jumătate din traseul electoral pentru alegerile locale. Ca să parafrazez una din cercetările sociologice aruncate în piaţă, din aceasta nu se desprinde din păcate decât faptul că foarte mulţi dintre alegători habar nu au încă pe cine vor vota pe 10 iunie. Şi asta nu pentru că oferta aşa cum este ea anul acesta ar fi săracă, ci mai ales pentru că alegătorii din Constanţa nu prea au ce să pretindă de la aleşii lor. Cele mai multe dintre sondajele de opinie/cercetări sociologice realizate arată că mulţi îşi doresc schimbarea, dar nu sunt decişi cu cine o vor consemna. De la viitorul primar, principalele aşteptări sunt legate de dispariţia câinilor vagabonzi de pe străzi şi de crearea de locuri de muncă, ceea ce demonstrează şi în 2012 că alegătorul nu şi-a solidificat în ultimii patru ani cultura politică şi nici nu înţelege care este în realitate rolul primarului. Nu ştiu dacă e doar vina electoratului că nu ştie ce să ceară, din moment ce el este intoxicat direct de candidaţi cu promisiuni care vizează taman ce primarul nu prea poate face, decât într-o mică măsură. De pildă, inepţia cu locurile de muncă pe care am auzit-o fluturată de toţi candidaţii. În realitate, singurul lucru pe care-l poate face primarul e să ofere oportunitatea dezvoltării de noi investiţii locale şi să exercite un soi de lobby asupra investitorului, astfel încât acesta să folosească forţă de muncă locală. În rest, nimic mai mult.

Este normal ca oamenii să ceară de la primari să îi scape de haitele de pe străzi, dar din nefericire soluţia nu se află direct la ei, ci la Parlament.

Deşi paradoxal, ce să mai înţeleagă atunci omul şi de ce să ne mirăm că aşteptările lor sunt haotice? În lipsa orizonturilor de aşteptări reale, candidaţii se întrec în sondaje, fiecare demobilizatoare pentru activele de partid ale adversarilor. Aşa s-a ajuns la vehicularea unor procente demne de cascadorii râsului, de-o parte şi de cealaltă, ca să nu fiu maliţioasă.
Asta urmăresc cu toţii prin aceste sondaje. Hai să fim serioşi! Şi urmăresc şi o demobilizare a electoratului, să spună lumea „nu mai mergem la vot". Bănuiesc că asta se vrea, dar nu trebuie să permitem. Dincolo de sondaje, 10 iunie reprezintă momentul adevărului, dincolo de această dată totul e poveste!