Nu este nevoie de oameni indispensabili

Fiecare demnitar si politician de la malul marii si de pretutindeni incearca sa profite cat mai mult de pe urma functiei sau meseriei pe care o are, pentru a-si mai cumpara o masina sau cine stie ce altceva. Populatia judetului Constanta sau, dupa caz, cea a municipiului se imparte in doua: cei care dau spaga si cei care primesc spaga. Restul - de altfel, insignifiant - este socotit drept "populatie fraiera", care nu stie sa se conformeze trendului. Normalitatea a devenit un stigmat, o piedica pentru cei care isi simt favorurile puse in pericol. Si ce este mai rau, spaga a devenit o practica obisnuita pentru constanteni, mai ales cand vine vorba de institutiile statului. Nimeni nu isi mai pune problema ca este aberant sa dai spaga ca sa primesti o autorizatie sau ca sa obtii o slujba. In definitiv, ca sa obtii ceea ce meriti si ti se cuvine. Dar nu, nu este vorba de spaga, este o "atentie", un mod de a-ti exprima gratitudinea pentru efortul celuilalt. Este un acord tacit, cu avantaje pentru ambele parti, dar cu implicatii grave pentru societate. Ce face in acest timp reprezentantul Guvernului in teritoriu, cel care a fost cocotat in functia de vicepresedinte al partidului aflat la putere, in care numarul coruptilor este, fara indoiala, foarte mare? Dupa ce presa a semnalat nenumarate cazuri de membri marcanti ai PSD implicati in afaceri necurate, prefectul s-a gasit sa spuna ca se vor lua masuri drastice impotriva celor gasiti vinovati. Intr-o vreme, prefectul Martin chiar parea ca este un om de treaba, desi combate intr-un partid cu care nu prea seamana. Este un pesedist atipic, parerea mea. Nu este molcom, ci in ultima vreme este chiar agresiv. A ajuns chiar sa-si jigneasca adversarii politici si chiar a mers pana acolo incat se poarta cu jurnalistii de parca ar fi niste lautari de crasma, carora le lipesti ceva maruntis pe frunte sa te faca erou de balada. Cand nu stie ceva sigur, nici in ruptul capului nu isi recunoaste ignoranta si niciodata nu revine, documentat, la momentul oportun. Bate campii destul de des si, uneori, pare ca-i da tarcoale chiar aerul spurcat al arogantei. In privinta comportamentului, am fost odata fan al lui Martin. Dar nu si acum, cand se afla in eroare si refuza sa recunoasca. Aceasta atitudine, deja periculoasa, este o palma grobiana pe obrazul bunului-simt romanesc. Fac referire, spre exemplu, la argumentele extrem de subtiri la care apeleaza prefectul atunci cand doreste sa justifice o actiune nefericita. De multe ori ma intreb: chiar nu sunt, in jurul prefectului Martin, constanteni si oameni de tinuta care sa-i spuna, pe cat posibil, din vreme: "Nu faceti asta!"? Daca, totusi, au fost astfel de voci si nu le-ati bagat in seama, ati gresit! Daca nu au fost obiectii, inseamna ca gresiti in continuare: va alegeti eronat echipa! Si, cand o echipa joaca prost, primul care cade este antrenorul. Pe de alta parte, daca ai televizor si il folosesti, daca nu esti orb si esti putin mai atent, si daca obisnuiesti sa studiezi ziarele care apar pe piata constanteana, nu se poate sa nu remarci unul dintre putinele lucruri evidente in politica, in afara hotiei: figurile politicienilor, cu rare exceptii, sunt de o uratenie fara de margini. Mai mult decat urate, unele au ceva de monstri nascuti prematur, cu forceps manuit neglijent, ca sa nu mai vorbim despre tonajul indecent. Stiu ca nu este politicos si nici macar nu se face sa vorbesti despre uratenie, insa ma simt si mai frustrata de cate ori constat ca cei ce ne conduc nu fac doar manevre impotriva intereselor noastre, ci sunt si urati. Loviti parca de un blestem mitologic, asemenea lui Sisif, liderii si unii politicieni autohtoni isi poarta cu indiferenta uratimea, chiar si cea spirituala, de parca asa este lumea facuta, dupa chipul si neasemanarea lor. Aici si oriunde, adica peste tot, ca sa nu fiu atat de aspra cu mioriticii mei. Desigur ca nici Titulescu nu arata prea bine or sa carteasca mai fin cunoscatorii de fizionomie politica. Asa este, oricat de mult s-ar supara unii si altii atunci cand au asemuit un om precum prefectul Martin cu ilustrul nostru om politic. Numai ca am sa va atentionez imediat ca, de indata ce Titulescu incepea sa vorbeasca, se facea o liniste mult mai admirativa decat linistea ce se face atunci cand citesti topul milionarilor din Romania. Nu stiu cati au idee ca in anul 1977, cand apropiatul lui Nixon a plecat de la Casa Alba, i s-a spus un lucru buimacitor: "Ati devenit un om indispensabil si o democratie nu are nevoie de oameni indispensabili".