Nu ne mai facem firma!

Noi, romanii, preferam sa fim salariati pe bani putini decat sa ne deschidem o firma. Si asta chiar daca avem bani. Nu-i vorba, ca au stiut baietii cu ochi albastri sa ne descurajeze! Una dintre cele mai pasionante povesti din Romania a fost cea cu disponibilizarea unor angajati ai marilor producatori industriali de pe vremea comunismului. Adica societatile "strategice", cele de care s-au interesat mai-marii zilei si fata de care nu aveau nici un interes real de privatizare, pentru ca aduceau bani buni. Disponibilizatilor li s-a povestit ca pot sa inceapa o afacere cu banii pe care i-au primit gramada de la fabrica unde au lucrat. Adica de la muncitori puteau sa ajunga patroni, avantajul era de partea lor! Nu stiu cati au crezut astfel de lucruri, dar toti au fost nevoiti sa se conformeze. Cel mai tare au fost mintiti minerii. Lor li s-a povestit ca pot sa devina "patroni" in Valea Jiului. Patroni, adica cei care ofera produse si servicii nimanui, pentru ca acolo nu are cine sa cumpere sau, mai exact, nu au cu ce. Ca discurs pur teoretic, societatea capitalista incurajeaza initiativa particulara. Sloganul este "mai bine un loc de munca bine platit dar nesigur, decat unul prost platit si sigur". In plus, se pare ca trebuie sa invatam, de la americani de exemplu, ce inseamna mobilitatea geografica, in cautarea unui loc in care fiecare se poate realiza cu adevarat. Din pacate, noi ne-am obisnuit prea mult cu apartamentul din blocul muncitoresc, construit pe vremea lui Ceausescu, in care locuim laolalta cu vecinii pe care nu ii iubim prea tare, chiar daca am putea sa ne folosim de calitatile cu care suntem inzestrati pentru a face ceva in viata. Nu-i vorba, ca nici societatea noastra nu este una capitalista sau democratica, asa cum ne place noua sa credem. Caci orice principiu al societatii deschise, cu care ne laudam ori de cate ori este cineva sa ne asculte, se transforma in Romania intr-o poveste pentru adormit... credulii. Cunoastem cu totii cazuri in care concerne mari nu au reusit sa intre in Romania pentru ca stricau manevrele altora si li s-au servit tot felul de pretexte pentru a renunta. Asa ca, ce mai poate astepta statul de la micii intreprinzatori sufocati de taxe, controale la intimidare si concurenta neloiala! Ca sa nu mai vorbim despre timpul si banii cheltuiti pentru a incepe o afacere! O prietena care a avut o afacere in Beverly Hills mi-a povestit ca, pentru a-si inregistra afacerea in Statele Unite, a platit 10 de dolari si a asteptat doar doua ore. Dupa acest termen putea deja sa se apuce de treaba. Nu il stimez neaparat pe cel care ne-a pus ceasul sa sune dupa 10 sau 20 de ani, ca apoi sa ne trezim si sa ne apucam de treaba, dar intamplator el are dreptate. Asa ca nu va apucati de afaceri! De ce sa castigam 300 de parai "necinstiti" de la un patron, cand putem sa luam doua milioane de lei cinstit, de la buget?