O meserie respectata

Saptamanile trecute, o echipa de muncitori se tot zoreau, in zona Poarta 1, adauge gardului de beton ce inconjoara portul o retea de metal. In cateva zile, treaba s-a si terminat, descurajand orice hot care ar fi avut de gand sa sara gardul in port. Caci, multa vreme, aici a fost raiul hotilor de fier. In fiecare zi, prin dreptul intrarii de la Poarta 1 era un continuu du-te-vino al hotilor de fier. Cel mai adesea, acestia scoteau marfa prin sau peste gard si o duceau la centrele de colectare. Vara era un adevarat "deliciu" sa ii vezi pe hoti cum treceau imbracati in haine groase sub care se chinuiau sa ascunda piesele de fier. Am vazut odata la unul dintre ei un sistem de curele cu care prinsese o placa grea de metal, pe spate, pe sub haine. Cei care lucrau cu soferii tineau fierul in genti de voiaj. Ei se inghesuiau in autobuze, la cap de linie, duhnind a transpiratie, cu pielea si hainele negre de jeg, ca niste cosari, impreuna cu turistii care se intorceau de pe faleza. Inainte de plecare, soferul autobuzului mergea in spate, evalua din ochi marfa, ca sa poata stabili comisionul ce ii revine pentru serviciul facut. Alti hoti stateau in parculetul din fata Edificiului Roman cu Mozaic si ii asteptau pe colaboratorii lor sa scoata fierul prin gard. Ziarul nostru a scris mult despre hotii de fier vechi, dar totul a parut in zadar. Odata, una dintre colegele noastre a jucat rolul telefonistei, facand legatura intre ziaristii aflati in acelasi autobuz cu hotii si politistii care incercau sa ia urma povestii. Pana la urma, hotii au scapat, singurul prins a fost soferul autobuzului. Dupa acest scandal, soferii de autobuze au fost singurii care au inceput sa se teama de combinatiile la care participasera pana atunci. Hotii au mers insa inainte. Ei treceau in fiecare zi prin fata oamenilor de paza de la intrarea in port, dar nimanui nu ii dadea prin cap sa ii ia la rost. Zilele trecute, muncitorii care montasera grilajul de metal se chinuiau sa astupe cateva sparturi pe care hotii le facusera in gardul de beton, dupa montarea retelei de metal care ar fi trebuit sa le zadarniceasca elanul. Dincolo, se odihneau pe sine, ispititoare, mai multe garnituri de vagoane pline cu fier vechi. Atunci cand i-am vazut prima data pe muncitori lucrand la gard, m-am gandit ca Politia a pus piciorul in prag si s-au luat masuri de securitate sporita impotriva unui fenomen care, chiar daca nu e vital pentru economia nationala, tinde sa se extinda ca o boala contagioasa. Spre exemplu, hotii au furat o bucata de sina din calea ferata, elemente din structura metalica de rezistenta a unui pod, iar la Medgidia au luat chiar si bara falezei. Atunci cand, trecand cu troleibuzul, i-am vazut pe muncitori montand gardul de metal al portului, am crezut ca Politia a luat, pana la urma, atitudine impotriva hotilor de fier vechi si s-a hotarat intarirea gardului. Dupa putin timp, am fost dezamagit. Am aflat ca, de astazi, Portul Constanta devine port liber, in regim porto-franco. Asta inseamna ca trecerea peste gard echivaleaza cu trecerea peste frontiera. Acesta e motivul pentru care hotii de fier vechi nu isi vor mai putea face treaba in port. E bine si asa! Desi raman unii care s-au iluzionat crezand ca organele abilitate s-au decis sa scape de hotii de fier vechi.