O naţiune fără raţiune!

Spectacolul pus în scenă de 1 Decembrie reflectă, mai mult decât pertinent, „calitatea" poporului român. De la oficiali şi până la nea Ion din colţul străzii, cu toţii mă determină să-mi regret decizia ridicol de naţionalistă de a rămâne în ţară după încheierea studiilor. De unde izvorâşte atâta dezgust în discursul meu, vă veţi întreba?

Simpla alegere a datei de 1 Decembrie pentru a celebra ziua naţională a României îmi pare absolut ridicolă. Un popor care este tratat de politicieni, cel mai adesea, precum o turmă, un popor care s-a supus obedient când FSN-ul lui Iliescu a dat cu băţul şi a stabilit, din dragoste faţă de patrie, că data Marii Uniri va deveni şi ziua naţională a României. Tot pentru că era un patriot înflăcărat, nea Nelu nu a luat în calcul că prima zi a iernii nu uşurează de fel paradele militarilor şi nici ieşirile românilor la „iarbă verde". Dintr-un condei, şeful comuniştilor... pardon! , al social-democraţilor ne-a condamnat să ne sărbătorim ţara cu vin fiert şi fasole cu cârnaţi... Aş pleda, ca orice român civilizat, pentru o zi naţională pe timp de primăvară, o dată care m-ar îndemna să asist la manifestaţii fără să dârdâi din toate mădularele. Aş pleda pentru o sărbătoare a neamului, mult mai aproape, cronologic vorbind, de cea a francezilor sau a americanilor...

Un alt aspect pe care îl contest uneori la 1 Decembrie este mascarada la care participă unii dintre oficialii români. Şi spun asta pentru că în cazul multora este evident că o fac forţaţi de context, şi nu din convingere. Ştiţi la ce mă refer: depunere de coroane la troiţe, tot soiul de hore ale „unirii", pomeni cu sarmale... şi aşa mai departe. Totul pentru a arăta cât de mult ne iubim patria... Totul pentru a le demonstra românilor cât de mult cântăresc istoria şi neamul românesc! Dar de ce trebuie, stimaţi demnitari, să vă demonstraţi „apetitul" pentru ţară doar o dată pe an şi chiar şi atunci în faţa camerelor de filmat? Cum rămâne cu interesul naţional pe care ar trebui să îl serviţi în permanenţă, şi nu doar la ocazii speciale? În Parlament nu daţi impresia că v-aţi ghida după el, iar atunci când luaţi decizii... cu atât mai puţin.

Urăsc visceral imaginea „românilor" de Ziua Naţională. Mii de „patrioţi" stau la cozi infernale şi se înghesuie pentru a prinde o porţie de mâncare caldă oferită din bani publici, aşadar din buzunarele proprii. Imaginea umilinţei şi cea a prostiei le dau încredere celor care organizează chefurile „unirii", astfel încât se pare că suntem obligaţi să repetăm episodul an de an! De ce ies românii în stradă de 1 Decembrie? Nu pentru că sunt săraci, nici pentru că ar ţine la patrie, ci pentru că sunt ataşaţi, încă de pe vremea lui Ceauşescu, de ideea de a se ploconi în faţa aleşilor neamului! La mulţi ani, România! La mulţi ani, români! Dar doar acelora care cred cu adevărat şi care, am convingerea, sunt tot mai puţini!