O s-o facem si mai si mai Nato...

Uichendul elektoral m-a prins in capitala patriei - unde urmeaza sa-mi mananc de acum inainte o importanta halca de viata. E un fel de a spune, asta cu prinsul. Ca sa ma prinda, ar fi-nsemnat ca fugea dupa mine sau, ma rog, isi facea de lucru in ceafa mea. N-am avut sentimentul asta, desi s-a facut ceva galagie in legatura cu felul in care-a fost ingrasat porcul constitutional in Ignat: cum sultanii ghiauri nu s-au ostenit sa mearga la urne, s-au dus urnele dupa sultani. Daca adaugam la solutia voturilor "mobile" chestia cu propaganda prin SMS, ramane sa ne-ntrebam (fireste, retoric) cat ne-a mai lipsit pana la alternativa sistemului de vot digital. In ce ma priveste, nu m-as fi mirat foarte mult daca am fi fost anuntati, cu doua ore inainte de inchiderea urnelor, ca putem vota si de pe telefonul mobil printr-un SMS trimis la numarul cutare pentru Da si la numarul cutare pentru Nu, poate chiar la un tarif anume - pentru participarea la tombola Constitutia, care-ar fi oferit mii de premii atractive si jucarele faclii, de pilda geci inscriptionate cu texte haioase, inspirate din revizuirile fundamentale - gen "U.E. la tot cartieru`", "Fuck Armata din placere" sau "Proprietatea acestei geci este garantata prin Constitutie". Si daca puteai vota prin mobil, mergea si prin e-mail ori, de ce nu, chiar prin carduri de alegator electronice, dupa ilustrul pionierat al parlamentarilor. Iar ca ispita blaturilor si voturilor "in contumacie" sa ramana, pe mai departe, luxul conducatorilor, votul s-ar fi facut de la orice bancomat, fiind stimulat prin bonusuri atractive. La cati gologani s-au spart in campania de dresaj civic (e cel mai dulce mod in care pot numi o campanie al carei mesaj obsedant a fost doar "aport vot"), cheltuiala cu recompensa nici nu s-ar fi simtit. Dar cum nimic din toate astea nu s-a intamplat, ma multumesc sa deplang (pentru a cata oara?) mediocritatea acestui guvern care-a ratat (asemeni tuturor structurilor de putere cu care ne-a blagoslovit tranzitia) sansa unei revolutii autentice... Macar in forme, daca-n fond nu mai era nici o sansa: din marea ambitie revizionista nu ne-au ramas decat scamele dintr-o perie. S-a intamplat ca-n povestea cu Bula care trebuia sa imparta cu sora-sa o ciocolata si, dupa ce si-a halit jumatatea, a observat ca ramanea un dreptunghi: cel putin sa-l fac patrat, frumos, si-a zis el, rontaind cu varful dintilor din ciocolata fetei. Rontaiala asta marunta mai mult rau ii facea, asa ca mari deschiderea si se trezi ca patratul se facu iar dreptunghi. Ajusta celelalte laturi, dar bucata arata si mai stramba acum, asa ca-si spuse sa-i elimine colturile, s-o faca perfect rotunda! Macar sa-i dea fetei un lucru muncit si frumos! O rotunji si o slefui cu asemenea fanatism pentru simetrii si detalii incat pana la urma-i ramase un bot inform, pe care-l aduse cu greu la o forma lingandu-i muchiile cu limba: cu indulgenta, semana cu o bomboana de ciocolata. Asa si cu revizuirea asta: un soi de rontaiala. Pana la urma, clasa politica s-a lasat furata de lacomie si-a tot rontait, din marea ciocolata promisa, pana a ramas doar o bombonica cleioasa, plina de saliva: desi au dovedit doar lasitate si mojicie prin "cadoul" acesta, au mai avut si tupeul sa ne pretinda noblete si recunostinta. Dar ratarea cea mai rusinoasa nu-i a celor care ne-au intins bombonica, ci a noastra, a celor flamanzi si marunti, care-am intins mainile dupa ea, bucurandu-ne si cu asta. Desi n-aveam nici un motiv, ne-am imaginat ca o sa ne fie macar cu un polonic mai bine. Si las` ca altadata, altadata, o s-o facem si mai UE, si mai Nato.