Editorial O viaţă îndelungată într-o lume îmbelşugată

Dragostea se bazează, printre altele, pe atenţie şi timp, aspecte pe care uneori le neglijăm indiferent de tipul de relaţie şi de iubire despre care vorbim. Urmărind adesea pe stradă atât stilul de abordare al nevoiaşilor, cât şi răspunsul celor al căror ajutor a fost cerut, am descoperit în mine o curiozitate: cum ar fi să ne prelungim viaţa cu fiecare acţiune bună pe care o înfăptuim?

Nevoiaşi, sărmani, cerşetori, cum vreţi să le spuneţi sau cât de mult vreţi să îi menajaţi verbal, aceştia există la colţuri de străzi, în faţa obiectivelor turistice sau în cartierele mai sumbre. În perioade de sărbătoare şi de post, indiferent de religie, toţi românii îşi redirecţionează atenţia către persoanele mai puţin norocoase, încercând să le ajute. Această tendinţă mă bucură deosebit de mult, însă oare de ce nu facem din asta un obicei permanent?

Astăzi vin cu o concepţie năstruşnică, nedovedită, nedemonstrată, neconfirmată: aceea prin care primim minute, ore sau zile în plus de viaţă pentru orice act caritabil. Poate nu toţi dintre noi ne permitem fundaţii puternice precum cele ale fruntaşilor din Top 300, dar nu numai cu bani poţi ajuta un individ.

Să începem exerciţiul de imaginaţie: de câte ori te-ai gândit că ai putea să te interesezi la o şcoală generală de un elev care nu se descurcă la învăţătură şi să îi oferi câteva meditaţii gratuite la materiile pe care le-ai stăpânit în trecut? De câte ori ai luat un copil sărman de pe stradă să îl aşezi la masă şi să îl bucuri cu acelaşi fel de mâncare de care te bucuri şi tu? De câte ori te-ai oprit lângă un artist care cântă la vioară sau la un alt instrument şi să îl chemi în sânul familiei tale să îţi cânte la un eveniment din viaţa ta? De câte ori ai ales să dedici o după-amiază unui bătrân cazat într-un azil şi să îi asculţi povestea vieţii? De câte ori ai încercat să înveţi un copil un meşteşug sau o practică artistică? De câte ori ai invitat un adult nevoiaş să îl îmbraci măcar cu hainele pe care nu le mai porţi şi care cu siguranţă sunt într-o stare mai bună decât cele de pe dânsul? De câte ori ai oferit pe stradă o pâine, o floare sau o ciocolată fără să asculţi dorinţa necăjitului care cerea o ţigară sau 1 leu?

Aşadar, măruntul ajutor financiar este mult mai la îndemână în ziua de astăzi decât darul de a oferi timp şi atenţie. Sper ca la proxima întâlnire neaşteptată să vă descopăr într-o stare spirituală bogată, ajutându-i pe cei a căror nevoie nu o ascultă nimeni.