Obisnuinta si defecte

Mi-am amintit zilele trecute ca am vazut acum cativa ani buni o emisiune pe un canal TV in care cupluri trecute de 35 - 40 de ani isi povesteau problemele legate de raportul de forta din cadrul relatiei. La prima vedere mi s-a parut hilar modul in care acei oameni erau in stare sa puna atata patima pentru a stabili locul in care sa asezi televizorul in camera si cat de tare sa ii dai sonorul ori legat de amplasarea masinii de spalat ori la ce etaj sa fie apartamentul. Nici unul nu ar fi vrut sa cedeze si ar fi fost in stare sa intrerupa relatia pentru ca celalalt nu face asa cum i se spune. Atunci am ras. Acum, dupa trecerea anilor trecand cumva prin campurile de batalie asupra culorii cuverturii de pe pat si a ceea ce inseamna "alimentatie sanatoasa", inteleg ca toate acestea sunt simboluri ale raportului de forte care inevitabil se stabileste intr-o relatie. Este un pic paradoxal acest lucru dar totusi adevarat. Poti pierde mult daca celalalt iti inhiba gandirea sau anumite dorinte. Poti pierde daca nu traiesti dupa valorile tale. Si atunci te intrebi daca asta inseamna ca celalalt a castigat? Nu. Formarea unui raport de forte este inevitabil datorita apropierii foarte mari. Poti accepta fara mari discutii un lucru care te jeneaza un pic. Repetabilitatea lui te poate insa scoate din minti. Oricum cred ca sunt necesare liniile de demarcatie care sa arate ce suporta fiecare, cat se poate cere de la fiecare in parte.Sa te certi pentru culoarea unei cuverturi sau pentru etajul la care ai vrea sa fie apartamentul? Nu pare prea tocmai normal. Dar nu si daca tii cont de faptul ca aceea este acolo zi de zi, ca poate sa iti creeze o anumita stare placuta sau din contra. Iar o viata mai buna este facuta din acest cumul de infinite mici detalii. Armonizarea preferintelor poate fi un lucru complicat. Oricat te-ai feri exista un grad de dependenta pe care il ai fata de celalalt. Chiar si numai prin faptul ca iti ofera un anumit grad de siguranta ca va fi langa tine, ca te astepti sa fie langa tine. Dupa mai multa vreme uiti sa mai treci o linie de demarcatie intre tine si cealalta persoana. Si orice exprimare a independentei celuilalt ti se pare brutala. Cine poate stii ce ne aduce viitorul? Daca maine nu imi va mai place culoarea apartamentului ori a camerei matrimoniale, ce ma fac? Daca e sa ne luam dupa filme pentru a pricepe mintea umana am putea spune ca ne va aduce catastrofe. Si ne punem chiar si inconstient intrebarea: daca acum, cand e totul in regula e asa, atunci cand va fi vorba de lucruri cu adevarat importante ce ne vom face? Trebuie sa ma pregatesc de acum. Trebuie sa il fac sa ma asculte. Ne folosim de slabiciunile celuilalt pentru a ne impune punctul nostru de vedere. Le folosim ca si arme impotriva lui. "Daca pentru a varui singur un apartament nu faci fata, probabil nu vei reusi nici altceva. Lasa-ma pe mine sa ma descurc, ca eu stiu mai bine cum sa o rezolvam". Toate aceste mici detalii explica stadiile prin care trece o relatie. Plecam initial induiosandu-ne in fata slabiciunilor. Cand le observam zambim pentru ca atractia pe care o simtim pentru cealalta persoana ne face foarte vulnerabili. Faptul ca observam ca celalalt este la fel de uman ca si noi, cu defecte si obsesii, ni-l apropie si ne face sa speram ca nu ne va desconsidera, ca ne va accepta alaturi. Ulterior insa intervine impactul pe care aceste "slabiciuni" il au asupra vietii noastre. Acesta este momentul in care nu ni se mai par atat de simpatice. Si apare dorinta de a-l schimba pe cel de langa noi, de a ne impune propriul tip de personalitate si mod de a vedea si reactiona la ceea ce este in jur. Ducem batalia pe lucruri marunte pentru a stabili terenul, pentru a ne pregati, pentru a castiga astazi ceva de care vom avea nevoie in viitor. Si suntem intr-o permanenta incercare de a impune ceea ce ni se pare noua a fi o viata mai buna, atat pentru binele nostru cat si a celui de langa, credem noi. Probabil ca aceasta nu este una dintre cele mai idilice versiuni asupra unei relatii. Dar ce este idilic intr-o relatie? Poate gandul la nunta de argint ori la momentul in care ne vom lua o casa la curte si nu ne vom mai putea intelege asupra unor aspecte insignifiante.