Omul, prietenul de nadejde al delfinului

Iar au murit delfini pe litoral. Am inceput sa ne obisnuim cu asta in ultimii ani. Cadavrele a peste 50 de exemplare au fost gasite pe mal, intr-o stare avansata de putrefactie. Cine a vazut o singura data un delfin mort, nu-l poate uita niciodata. E drept ca s-a creat un val de simpatie fata de delfini si de aceea impactul emotional al publicului e foarte mare in astfel de cazuri. In ultima suta de ani, delfinii au fost asimilati unor animale joviale, prietenoase si foarte apropiate de oameni. La delfinariu ei se joaca cu mingea de plastic, fac tumbe si ii saluta pe copii, in documentare si in filme salveaza oameni rataciti in largul marii si ii saluta pe navigatori, in largul marii, cu acrobatii uluitoare. Ceea ce publicul larg nu stie este faptul ca delfinii dintr-o singura specie sunt docili si pot fi educati; in rest, ei sunt destul de agresivi fata de om si foarte agresivi intre ei. De aceea, tratatele internationale care protejeaza delfinii nu sunt nicidecum efectul acestei valorizari pozitive, ci sunt fundamentate pe ratiuni stiintifice foarte pragmatice. Delfinii sunt pe cale de disparitie, lucru foarte grav, daca ne gandim ca aceste animale, din specii simpatice sau nu, se afla in varful piramidei trofice. Daca in anul 1950 se estima ca in Marea Neagra inoata un milion de delfini, in prezent numarul lor a scazut la 40.000. Inainte de semnarea tratatelor prin care tarile riverane Marii Negre protejeaza delfinii, acestia au fost victimele unor opinii false, care au hranit imaginarul colectiv. Pescarii de peste tot au organizat adevarate campanii de masacrare a delfinilor, pentru ca se credea ca delfinii le sunt concurenti la hrana, vanand exact aceleasi specii de pesti. Masacrul a fost oprit prea tarziu si nu cu totul. Cei mai multi delfini mor in prezent din cauza plaselor de calcan puse de pescari pe fundul marii. Delfinii, care isi cauta hrana la adancimi mari, se prind in aceste plase, nu mai pot iesi si mor inecati. Paradoxul este ca delfinii sunt protejati, dar pescuitul de calcan cu plase de fund ii agreseaza clar. Cunoastem cu totii scandalurile de braconaj in apele teritoriale romanesti. Toti riveranii vin la noi sa mai prinda ilegal nitel calcan si, intre timp, mai omoara si niste delfini. Imi amintesc cazurile hilare in care paza de coasta a urmarit aceste nave ale braconierilor, a tras focuri de avertisment, dar nu a reusit sa le prinda. Sau momentul revoltator in care au fost capturate, in sfarsit, mai multe nave turcesti pe puntea carora au fost gasiti mai multi delfini morti. Probabil ca pe restul apucasera sa ii arunce in mare... In rest, declaratii frumoase, salvarea delfinilor este o chestiune de interes general, ne preocupa pe toti. Ca dovada, a aparut o ultima gogorita. Se barfeste ca, din 2007, toate plasele de calcan vor fi prevazute cu un dispozitiv electronic de avertizare a delfinilor. De parca ar putea cineva sa creada ca pescarii vor plati o gramada de bani pentru a monta microcipuri pe plasele de calcan. Era sa uit! Omul il omoara pe delfin si prin poluarea masiva, cu toate povesti despre protectia mediului. S-ar putea ca informatia care spune ca marea se polueaza mai putin decat pe vremea comunismului, cand poluarea industriala era generalizata, sa aiba un sambure de adevar, dar suntem tare departe de pretentiile, firesti de altfel, ale forurilor europene.