Orasul lui Moisoiu

Motto Dănuţ Moisoiu: „Eu nu ştiu din ce oraş sunteţi voi. Eu sunt din Constanţa!"

Aşa se lăudă deunăzi consilierul local (mai ştie cineva dacă mai este în vreun partid, în care, ce coloratură mai deţine, cu cine votează şi aşa mai departe?!?!) Dănuţ Moisoiu unei colege. Discutau la telefon despre o licitaţie şi, în încercarea de a-i explica colegei mele cât de corect şi bun este el, i-a smuls acesteia o întrebare pe un ton amuzat: „Haideţi, domnu' Moisoiu! Unde credeţi că ne-am născut?". Evident, interogaţia avea menirea de a-i explica Moisoiului că nu suntem căzuţi din cer, că ştim cum se atribuie licitaţiile şi că nu ne lăsăm păcăliţi de un răspuns rostit cu voce mieroasă. Însă, singurul lucru pertinent pe care politicianul l-a putut debita a fost să ne arunce în faţă că el, spre deosebire de noi (în opinia dânsului), este născut la Constanţa. Se şi vede, monşer! Pariu. Iubeşti oraşu' ca pe ochişorii din cap, nu alta. Din cauza asta l-ai lua pe tot la tine acasă, nu? Şi, dacă stau mai bine să mă gândesc, realizez că dragostea imensă faţă de oraşul acesta este liantul între politicienii şi afaceriştii veniţi pe aici... care cum a apucat. Să admitem că Moisoiu este constănţean get-beget. Şi că ne-a aruncat ironic chestia asta în faţă pentru a ne jigni. Liniştiţi-vă, stimabile! Nu sunteţi singurul de pe planetă care a văzut lumina zilei pe aceste meleaguri. Însă, se pare că spiritul dobrogean, foarte ospitalier, este caracteristica dominantă a lui Moisoiu. Păi, nea Dănuţ s-a milostivit de noii-veniţi, de prin Bucureşti, Prahova sau alte părţi ale ţării, şi i-a omenit aşa cum se cuvine pe nisipul fierbinte al Constanţei. Că doar d-asta au ajuns să se simtă ca acasă Radu, Nicu, Cristinel şi alţii ca ei, aduşi de valurile vieţii pe ţărmurile constănţene ale succesului şi prosperităţii. Da' să nu credeţi că musiu Dănuţ ar recunoaşte vreodată că i-a luat sub aripa sa ocrotitoare pe cei care probabil că nici nu văzuseră marea înainte de a o cuceri. Se uită cu ochişorii deschişi la culoare la tine, dă din gene şi spune cu glasu-i răguşit că nici nu ştie despre ce este vorba. Că este cinstit ca lacrima şi neprihănit. Că-şi iubeşte partidul şi nu ar vrea altundeva. Şi se luptă pentru asta. Dar pentru cine te lupţi, domn' consilier? Pentru tine şi nepoţi sau pentru oraşul tău?!