Ori ii ceva, ori mere undeva

Se spune ca ardeleanul, cand a vazut prima oara o broasca testoasa, a ridicat o spranceana si-a zis: "apai asta ori ii ceva, ori mere undeva". Simpatici foc, ardelenii. Au acea intuitie a ambiguitatilor care-ti infasoara creierul pe mosorel, temporar, pentru ca mai tarziu, cand ti-l descalcesti singur, sa o faci cu metoda. Zic asta ca sa ma dau si eu un pic mai simpatic. Macar jumatatea aia din mine care-i ardeleneasca. E drept ca o jumatate din acea jumatate e de mot, dar de-ala rau, de la tata motilor. Iar motii-s asa de afurisiti cand se-aprind incat aia cu simpatia cred ca nu se mai pune. Degeaba incerc sa le iau ardeleneste pe testoasele de care ma-mpiedic zilnic, ca nu-mi iese nici macar partea cu spranceana. Pentru ca ma straduiesc, totusi, sa-mi schimb naravul (cu parul tot nu mi-a reusit), am sa bag trei povestioare, una dupa alta (ca berile), fara sa mai comentez. Prima: pe vremea guvernului Roman, un grof poliglot din zona "premium" a constructorilor de super-masini a vizitat o fabrica romaneasca de profil (nu spunem care, nu mai e importanta). A intrat zambind ca o perie de haine si-a iesit hlizindu-se ca un stiulete curatat de boabe. Incredibil, baiguia el, ori sunteti un neam de nebuni, ori sunteti geniali. Vazuse ceva care, pentru "ardelenii" lor, e un soi de broasca testoasa: la tehnologia pe care-o intalnise, faptul ca masinile alea reuseau sa iasa pe poarta i se parea o performanta uluitoare. Cand i-a vazut pe meseriasi luptandu-se cu surubelnite, sarme, chei si bucati de tabla, a luat-o razna: mesterii nostri "personalizau" fiecare agregat. Ceea ce, de altfel, suna foarte misto, daca nu chiar poetic. Dar cum groful poliglot si din zona premium nu venise aici pentru poezele, o sterse urgent, dupa ce-si recupera dintii pentru poza de protocol, lasandu-i pe grofuletii nostri intr-o ceata totala: cum sa catalogheze intalnirea, buleala sau reuseala? Adica, pe rromaneste, l-am facut noi pe el sau ne-a facut-o el noua? A doua povestioara: recent, liderul unuia dintre cei mai tari producatori de bere premium de la noi a declarat, intr-un interviu, ca din cei peste 500 de angajati ai firmei pe care-o conduce, doar trei (trei!!!) lucreaza efectiv in productie. Si nici aia nu actioneaza direct, ci opereaza pe calculator, toata linia fiind super-automatizata: una din ratiunile pentru care a fost eliminat "omul" din ecuatie e respectul dus pana la paranoia fata de-un standard anume de calitate. Si tocmai de-aceea-si permit o prudenta anume, in sloganele publicitare, cand anunta ca fac, "probabil", cea mai buna bere din lume. Foarte gasit si foarte onest, acel "probabil" - pe care ei s-au caznit atat sa-l elimine din ecuatie. Si, in fine, a treia povestioara: tocmai s-au facut publice rezultatele cercetarilor legate de Mig-ul caruia i-a scapat bomba din gura la 100 de metri de-o benzinarie. Atunci ne socasem toti, afland ca un oras era cat pe ce sa fie ras de pe fata pamantului dintr-un banal accident tehnic. Acum alta veste vine sa ne bage-n calvitie: in urma anchetei s-a descoperit ca-n situatia asta erau noua avioane. Noua, nu voua. Noua Mig-uri, de-ale noastre, para-modernizate pe sute de milioane de parale verzi, erau cat pe ce sa-si scape plombele peste noi. Vestea buna e ca se stie si vinovatul: firma Aerostar. Iar, la capatul ei, un meserias care-a legat prost doua cabluri, desi pisica a fost aruncata si pe-o eroare de "soft". Toata poliloghia care-a urmat nu face cat acele secunde de imagini transmise la stiri de la locul faptei: cu acei celebrii meseriasi romani, pe care i-am vazut umblandu-ne si la Dacii, cocotati vitejeste pe hardughiile zburatoare si invartindu-si, cu superioritate sepulcrala, cheile si surubelnitele peste tehnica noastra de lupta de "ultima" generatie. Ca nu mai scapam odata de "generatia" asta! Un amic mi-a povestit ca-n armata luau camioanele-n brate si le duceau in platou, la parada: nu conta ca nu mai avea nici unul motor: luceau asa de frumos in soare!