Pădurea tropicală a subiectelor din viața românilor

• Anul 2020 are o extensie mai dură în 2021

 
Titlul pare scos dintr-un sertar prăfuit de gânduri care nu au putut fi așternute la timp. Dar nu e chiar așa. Abia a trecut o lună din anul 2021 și avem deja mai multe probleme în România decât prevedeam în anul fatidic 2020.
 
Da, a trecut anul acela groaznic unde am stat în carantină câteva săptămâni bune, am trecut prin zeci chiar sute de morți zilnic din cauza COVID-19. Iată că anul 2021 vine cu o criză a vaccinurilor în țară. Reprogramări și amânări pentru categorii inițial introduse în etapa a II-a. A cui e vina că nu s-a putut gestiona de la bun început modul de programare al persoanelor corelat cu numărul de doze pe care le are, fizic, România la dispoziție? Clar nu a celor 100.000 de oameni reprogramați sau a celor care deja s-au vaccinat. Vina este a Statului Român pentru că nu a putut gestiona o aplicație de programări care să se folosească de ceea ce există fizic în țară. S-au făcut programări peste numărul dozelor pe care le are țara, iar acum sunt anunțate reprogramări. Oare de ce celelalte țări nu au început să vaccineze populația în masă? Pentru că ele se „joacă” cu ce jucării au la dispoziții, nu cu ce există pe hârtie, dar nu și fizic.
 
Apoi vine problema că peste fix o săptămână se întorc elevii la școală. Dragi părinți, acum e vremea să deschideți vinul cel bun și să vă bucurați de câteva ore de liniște. Dar aici avem o altă problemă. Profesorii nu au reușit să se vaccineze, iar cei mici devin niște curieri voiajori ai virusului către bunicii care nu au mai prins loc pe platforma măreață de vaccinare, așa cum prezentam mai sus. Mulți părinți nu vor să riște să trimită copiii la școală, profesorii nu vor să predea nevaccinați, iar altora pur și simplu nu le pasă. Ceea ce se traduce în haos, în conflicte între gândiri și probabil în certuri și discuții interminabile pe grupurile de Whatsapp ale părinților de la școală.
 
Apoi avem problema salariilor, alocațiilor, pensiilor, protestelor sindicatelor, pe care mulți le-am cam ignorat, să fim sinceri, în ciuda restul problemelor care există. Acei oameni sunt ca niște butoiașe mici de pulbere care poate să destabilizeze puțina liniște care mai există în societate. România se află la o grenadă de a exploda de nervi.
 
Și că vorbim de explozie, fitilul a fost „aprins” de incendiul de la Matei Balș, unde pacienți care au ajuns cu speranța de a fi salvați de medici, au sfârșit carbonizați de lipsa de responsabilitate a celor care ne conduc. Faptul că nu era destul de cald pentru că sistemul de termoficare din Capitală lasă de dorit este probabil cel mai trist motiv care poate fi exprimat în cuvinte. Adică în anul 2021, mileniul 3, secolul XXI, nu există o soluție de a încălzi suficient un spital din România, în timp ce ne lăudăm pe site-uri că avem mașini care se conduc singure și 4 bogătași au plătit milioane de dolari pentru o cursă în spațiu… Da, este trist, tragic, intolerabil. Mai ascultam și cum un alt domn manager de spital spunea că un astfel de eveniment este… „firesc”. Da, este firesc să ne moară pacienții în spitale, arși de vii? Este firesc ca familiile să vină de acasă cu pături și reșouri pentru a-și încălzi rudele internate? Este firesc să plătim o tonă de bani la Casa de Asigurări să nu mai rămână decât cenușă din trupul rudelor internate în spital? Este firesc să cheltuim milioane de euro pe studii de fezabilitate la proiecte care nu vor fi puse în aplicare?
 
Mai vorbim și de celelalte probleme? Eu zic să ne imaginăm că trăim într-o pădure tropicală, iar fiecare problemă este de fapt un prădător care ne pândește. Vom supraviețui?