Pandemia de coronavirus, un test important pentru bunătate şi omenie

O plidă spune că doi bărbaţi, care s-au rătăcit în deșert, se întrebau: să împartă apa între ei şi ambii să moară sau unul dintre ei să bea toată apa şi să se salveze, iar celălalt să moară. Se pare că, astăzi, această întrebare este actuală pentru noi toţi.

 Ar trebui să fie salvată oare toată lumea? Tineri sau bătrâni, oameni de succes sau oameni pierduţi, conducători sau oameni simpli, distribuind în mod egal resursele, care ar putea să nu ajungă tuturor. O problemă actuală aduce în atenţie persoanele fără adăpost și migranții, atât cei care încă lucrează, cât și cei rămași fără muncă, care pot deveni țapi ispășitori pentru autorități și un obiect pentru ura cetățenilor. Aceşti oameni, care sunt în pericol și care sunt lăsaţi în voia sorţii, riscă să sufere nu doar din cauza virusului.

 Dacă într-o țara epidemia ar avea o mortalitate foarte mare, atunci ar trebui exista cineva pe care să se dea vina. Desigur, funcționarii nu își vor asuma responsabilitatea. Și unele popoare, care nu se disting prin toleranță și milă pentru cei căzuți, vor arăta cu degetul către persoanele fără adăpost, către migranţi şi către asiatici, care vor fi persecutaţi. Şi iată că, în timpul oricărei epidemii, persoanele fără adăpost și migranţii sunt acuzați, întotdeauna, în primul rând. Singura problemă este că acum oricare dintre noi li se poate altătura.  

Astăzi este greu pentru toată lumea. Dar sunt persoane cărora le este şi mai greu. Mulți se tem că, în câteva luni, nu vor mai avea ce pune pe masă. Dar sunt şi persoane care nu au ce pune pe masă chiar mâine. Unii nu au bani puşi de-o parte, iar mulţi s-au trezit fără loc de muncă. De la o viață îndestulată până la sărăcie astăzi este o jumătate de pas pentru noi toți. Carantina, desigur, a fost o măsură importantă pentru limitarea răspândirii coronaviruslui. Dar, pe fondul prețurilor prăbușite la petrol, situația pare destul de înspăimântătoare, astfel încât criza actuală poate să ascundă multe alte crize.