Paranormale
Paranormale
17 Apr, 2003 00:00
ZIUA de Constanta
1171
Marime text
In lume se-ntampla tot felul de fenomene pe care setea noastra de absolut, plictiseala sau lenea le incadreaza generic in sfera paranormalului. Dintre acestea, cele mai seducatoare sunt, de departe, disparitiile misterioase. Nici nu mi-as putea imagina lumea fara astfel de fenomene. De fapt ce e istoria, daca nu o insiruire pedanta de disparitii fundamentale, pentru ca azi sa putem recicla cu candoare toate desertaciunile inaintasilor: de la potopul lui Noe pana la apele Atlantidei, de la pucioasa Sodomei si Gomorei pana la cenusa Bibliotecii din Alexandria, de la ruinele Troiei pana la zidul Berlinului, de la scamatoriile lui Hudini si Copperfield pana la volatilizarile lui Bin Laden si Saddam Hussein. Dar cine crede ca tot ce-i interesant se intampla in alta parte, ori ca romanii au fost frustrati de senzatii din astea alese, doarme pe el. Doar legile geometriei ne-ar impiedica sa plasam celebrul Triunghi al Bermudelor in Romania. Pentru ca legile bunului-simt sunt de partea noastra: in materie de disparitii acvatice, fenomenul nu s-a incurcat aici cu doua trei vapoare amarate, ci ne-a mantuit dintr-un foc toata flota. Ar fi banal sa mai amintesc de triunghiul Caritas-Safi-FNI, care-a facut sa dispara pe apa sambetei tot ce agonisisera, in restul zilelor, ceilalti romani. De altfel greu de gasit un fenomen care sa ne mai surprinda, cand disparitia e a doua noastra natura. S-a mai volatilizat o banca? Ce plictisitor. Inca un mastodont industrial a fost lichidat de-o capusa? Casc de mi se rup falcile. Iar au disparut probe de la nu stiu care dosar? Daca disparea si un tribunal, cu ocazia asta, mai spuneam, iesea de o stire. Au disparut niste tone de droguri din depozitul Politiei? Nimic nou sub soare. Si nimic nu e vesnic. Si, oricum, pentru toate exista obisnuinta. Ne obisnuisem cu sinele care-au inceput sa dispara din fata trenurilor. Apoi am inceput sa ne obisnuim si cu disparitia trenurilor: la inceputul anului, o garnitura de 17 vagoane pline cu benzina intra in tara si-apoi disparea fara urma. Nu-mi pot explica tresarirea pe care-am avut-o recent, afland despre disparitia asta. Doar ca, prin nu stiu ce resorturi misterioase, ea mi-a amintit, imediat, de alta poveste. O scena la care sunt martor zilnic, de mai bine de un deceniu, fara sa-i pot gasi nici o explicatie sanatoasa. Fie din lene, fie din plictiseala ori sete de absolut, ea ar putea fi incadrata lejer in sfera paranormalului, cot la cot cu cele mai misterioase disparitii. Adineauri, tocmai mi-am aprins o tigara. Cu o bricheta. Una impersonala, de plastic, transparenta si colorata. Desi e a mea, nu stiu ce culoare are daca nu ma holbez la ea. Asta, in mod normal, n-ar fi grav: nici nu-i indicat sa-ti incarci creierul cu toate fleacurile. Bricheta asta, totusi, e paranormala. Sa spunem ca mi-am notat aici ca e rosie. Peste cateva ceasuri, sau zile, va fi verde. Sau mov. Si, foarte probabil, va avea o sora. Sau doua. Ori va disparea complet pentru cateva zile si va aparea brusc, in buzunarul de la blugi, dupa ce-a bantuit prin intregul oras si a trecut printr-o serie de operatii estetice. Am stat de vorba cu multi fumatori si majoritatea au recunoscut, resemnati, ca trec zilnic prin experienta asta: unii nici macar nu-si mai amintesc cum arata ultima bricheta pe care-o cumparasera. Fenomenul se-ntampla cel mai des pe la carciumi: amicii se intalnesc, scot pachetele de mahoarca si brichetele, apoi se intind la taclale. In timpul asta, brichetele paranormale isi fac numarul: doar n-o sa fii paranoic sa stai cu biciul pe ele. Asa ca sar dintr-un buzunar in altul, de pe o masa pe alta, dupa cum le e toana. Ba intr-o zi am fost martor la o scamatorie incredibila: sapte amici se trezisera, inainte de despartire, ca fusesera parasiti de brichetele lor. Dupa ce le-au strigat pe nume, scobindu-se prin toate cotloanele, cei sapte amici descoperira ca toate brichetele se adunasera in buzunarul unuia dintre ei. Acela zambi candid si ridica din umeri: "doar stim cu totii ca brichetele sunt paranormale. Sar dintr-un buzunar in altul pana ce li se pierde urma definitiv. Probabil pleaca spre un taram al brichetelor si se aduna in grupuri doar ca sa-si tina de urat pentru marea calatorie". Unul dintre amici, lipsit de simtul umorului, i-o reteza sec, acuzandu-l de furt. Ceilalti, care stiau foarte bine cum e cu paranormalele, au ras pe seama ignorantului, explicandu-i ca toti am trecut, candva, prin starea asta: dupa ce obosesti sa iti cumperi zilnic alta bricheta, lucrurile se rezolva de la sine, din reflex, dincolo de constiinta. In situatiile (recunosc, rare!) cand mi se-ntampla sa raman fara nici o bricheta, ma gandesc ce documentar trasnet ar iesi daca am conecta niscaiva paranormale de-astea la un dispozitiv GPS. Daca le-am putea urmari traseul prin satelit, poate descoperim si la noi vreun triunghi. Asta ar putea rezolva imediat toate celelalte probleme.
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp
Comentarii