Parole, parole, parole...

Mare pacat ca ei, cetatenii, nu au posibilitatea sa asiste la variile intalniri pe care le organizeaza administratia locala si judeteana; nu de alta, dar ca sa afle ce fel de oameni le conduc destinele. Nu este vorba numai de calitatea celor ce au obtinut functii de raspundere, dar si de limbajul pe care il abordeaza pentru a-si demonstra superioritatea fata de subordonati. Nu este necesara cine stie ce pregatire intelectuala pentru a realiza ca, de fapt, vorbele ce ies pe gurile impricinatilor sunt goale de continut sau imbracate intr-o ponosita haina demagogica. Pentru ca tot este anotimpul campaniei electorale, posesorii unui astfel de limbaj se intrec in a promova partidul din care fac parte, mai ales ca pe parcursul a patru ani au controlat bunul mers al lucrurilor. Plai mioritic, Romania nu se dezminte cand vine vorba despre partidul unic ales prin alegeri democratice. Cel putin la nivelul judetelor cu greu gasesti farama de bun-simt ce ar trebui sa se afle in fiecare individ care a intrat in politica. Daca pe parcursul timpului, atat cat a trecut de la preluarea mandatului si pana in prezent, nu s-au creat valuri care sa tulbure calmul, campania electorala este un prilej foarte bun pentru a scoate in evidenta calitatile, pana acum nebanuite, ale personalitatilor care au ocupat diferite fotolii, fie mai moi, fie mai incomode, pentru a ridica vocea si a critica activitatea adversarilor politici si a elogia, dincolo de orice limita, activitatea institutiilor centrale si, implicit, a celor controlate de Putere. Prefecturile, institutii prin care Guvernul este prezent in teritoriu, nu pot, aparent, sa controleze activitatea descentralizatelor. Mod gresit de a gandi, in conditiile in care prefectul este cel care infiinteaza fel de fel de comisii si comandamente in care sunt reprezentate deconcentratele. Prefectura este locul in care vointa puterii este transmisa pentru a fi dusa la indeplinire, aici sunt mustruluiti unii dintre directori, iar altii mangaiati pe crestet si, tot aici, reprezentantul Guvernului in teritoriu este suveran. Depinde insa de felul in care este croit omul care a fost asezat pe un fotoliu confortabil si care ii are la degetul mic pe primari, prin posibilitatea de a ordona verificarea legalitatii documentelor, si pe directorii de institutii judetene, a caror activitate o supervizeaza. Am asistat, zilele trecute, impreuna cu o multime de lume la o demonstratie a ceea ce poate insemna puterea pentru unii dintre semenii nostri. O vorba romaneasca spune ca, pentru a afla adevarul despre cineva, trebuie sa-i dai putere. Comentariile sunt de prisos... Cuvintele sunt sarace pentru a exprima nemultumirea si dezaprobarea fata de comportamentul unora ce se cred de neinlocuit. Tavalugul se poate abate asupra oricui, fara exceptie. Poate acesta este pretiosul amanunt ce se trece cu vederea. Divinitatea, cea atat de des invocata de unii, are grija sa loveasca exact atunci cand nu te astepti si vai de cel ce nu este suficient de bine pregatit sa suporte socul... Vin alegerile si parca pe toti i-a apucat strechea. Care mai de care incerca, prin toate mijloacele, sa convinga electoratul de cat de bine va trai daca cutare candidat va fi ales sa conduca destinele comunitatilor. Deja pachetele, cele menite sa inmoaie inima cetateanului, au inceput sa fie impartite cu generozitate in dreapta si in stanga. Nenorocirea este ca cei scarbiti de ceea ce au vazut pana acum, sau constienti ca nimic nu se va schimba, sunt hotarati sa nu vina la urne pe 6 iunie. Mintea romanului cea de pe urma ar trebui sa-i faca sa gandeasca la posibilitatea ca exact cei pe care nu si-i doresc sa ajunga sa-i conduca tocmai datorita atitudinii lor. Este bine ca, indiferent de ceea ce gandesc, alegatorii sa ia decizia cea mai inteleapta: sa introduca in urna un buletin de vot.