PDL-ul cu doua PDL-uri

Personal, vorbesc de mult de luptele interne din filiala Constanţa a Partidului Democrat Liberal. Erau de culise. Fiecare gaşcă mârâia una la alta şi se aştepta la cotitură.

Acum, taberele s-au conturat şi, în PDL Constanţa, deja sunt două partide democrat liberale: unul condus de trioul Maria Stavrositu-Florian Constantin- Laurenţiu Mironescu, altul de către Mircea Banias şi Adrian Manole. Desigur, cărora li se adaugă alţii mai mult sau mai puţin vizibili.

De sâmbătă, Maria Stavrositu are titulatura de preşedinte al organizaţiei municipale a PDL Constanţa. Cel puţin aşa susţin cei cinci sute de oameni care au votat-o. Care constituie o forţă politică totuşi. Mai ales că votanţii au spus DA pentru Stavrositu în numele unor membri ai PDL Constanţa. Mult mai mulţi decât cei care au fost la vot. Şi tocmai de aceea spun că aici este un PDL, aripa Stavrositu. Celălalt PDL, este aripa Banias. Şi care nu recunoaşte în ruptul capului alegerile de sâmbătă. Indiferent de cei cinci sute de pedelişti care au votat-o pe Stavrositu. Aripa Banias vrea să impună un om de-al ei la conducerea organizaţiei municipale, care de altfel este cea mai puternică din judeţ. Şi se ştie că acela care deţine frâiele municipiului le ţine şi pe ale judeţului. Ori, în felul acesta, cu două PDL-uri, este greu de crezut că se poate baza cineva pe ceva sigur.

Şi pentru că tot am vorbit de aripa Banias, aceasta nu dă deloc semne că ar fi cedat. Rămas de coadă, cu preşedinte deja pe funcţie, celălalt PDL spune că va contesta scrutinul organizat de Florian Constantin în care a fost aleasă Stavrositu preşedinte.

„Numai noi suntem PDL-ul Constanţa şi tot ce nu e cu noi este nestatutar", ar vrea să spună PDL Banias. Celălalt PDL a fost bun doar la alegerile locale, parlamentare sau prezidenţiale. Cu care se împăunează toţi acum. Inclusiv Banias.

Oricum, PDL Constanţa este scindat. Nu mai este, aşa cum se vorbeşte, în pragul scindării. Cale de întors între cele două PDL-uri nu mai există, indiferent cine va interveni de la centru. Nimeni nu mai poate face ordine aici. Iar scindarea face bine inamicului roşu. Care îşi freacă mâinile de fericire că nu mai are un duşman puternic. Şi un duşman slab este mai bun decât un aliat. Pentru că un aliat cere ceva. Învinsul nimic. Aşa va ajunge şi PDL. Uşor de învins. Cum a ajuns şi PNL. Care nu mai reprezintă o forţă de luat în seamă.