Pe aici nu se trece! Podul de la Agigea, vremea capricioasă şi (dez)informarea populaţiei

A fost odată ca niciodată un pod. Şi nu orice fel de pod, ci unul care trecea peste Canalul Dunăre - Marea Neagră şi lega localităţile din sudul litoralului românesc de restul ţării. Şi atât de important era podul cu pricina, că ani la rând a fost - dacă nu mai este încă şi acum - singura punte de legătură între zeci de localităţi şi patria-mamă. Iar tocmai pentru că era unicată în felul ei, puntea minunată a avut parte de o atenţie specială şi de o grijă aproape nemaiîntâlnită în ţara de la Marea Neagră... Ei bine, nu.

Sau, cel puţin, nu tocmai. Şi spun asta pentru că ultimele săptămâni s-au dovedit a fi desprinse parcă din filmele de proastă comedie pentru oricine care a avut, la un moment dat, nevoie să treacă puntea. Dat în funcţiune în 1983, podul rutier de la Agigea, căci despre el vorbim, a ajuns la cheremul condiţiilor meteorologice şi sub autoritatea unor ... autorităţi care şi ele par depăşite nu numai de fenomenul meteorologic, dar şi de cel comunicaţional. Şi voi explica imediat de ce spun asta. Şubrezit în cei aproape 30 de ani de „rulaj", podul rutier de la Agigea are nevoie de reparaţii şi consolidări urgente, care nu mai suferă amânare, ne spun cei în drept.

De ce a fost însă nevoie să treacă atâta timp de la punerea în funcţiune a construcţiei şi până la aceste prime lucrări de consolidare? Sau, mai bine zis, de ce a fost nevoie să aşteptăm să ajungem la lucrări de restaurare sau de întărire, când, de-a lungul a aproape 30 de ani, s-ar fi putut efectua fără probleme lucrări de mentenanţă? Eh, dar ce-a fost a fost, aşa că reparăm podul, situaţie în care am avea nevoie, noi, autorităţile în drept, ca puntea rutieră să fie închisă, ca noi să ne putem monta în linişte şi pace utilajele necesare.

Aşa că închidem podul, nu? Da, dar trebuie să le asigurăm cetăţenilor rute ocolitoare adecvate, eventual o altă punte de trecere, în apropiere. Surpriză, însă: nu avem aşa ceva! Aşa cum am menţionat mai sus, pe o distanţă de zeci, dacă nu chiar sute de kilometri, podul de la Agigea este singura arteră care face legătura între localităţile din sudul litoralului şi restul ţării. Situaţie în care conducătorii auto sau oricine care vine sau pleacă spre sub cu orice altceva decât cu trenul sau cu avionul trebuie să ocolească ore întregi pentru a ajunge la destinaţie. Jenant, pentru o infrastructură rutieră funcţională în anul 2012! Dar, asta este. Vestea bună este că podul e închis doar parţial, între anumite ore. Vestea proastă este că autorităţile nu găsesc mijlocul adecvat de informare a populaţiei: postează un comunicat pe un site pe care îl mai verifică, din când în când, jurnaliştii .. şi atât! Iar ce este încă şi mai rău este că mesajul nu este actualizat. În urmă cu mai bine de o săptămână, sute de şoferi au ocolit podul, pentru că ştiau că urmează să fie închis în week-end.

Totuşi, ulterior au aflat că pe pod s-a trecut bine-mersi, iar cine a avut curajul să-şi încerce norocul de a trece puntea a fost inspirat. Inspirat, da, însă nu şi informat, întrucât pe site-ul oficial nu fusese actualizată informaţia cum că podul este deschis. În cele din urmă, autorităţile au dat vina pe vremea rea care nu a permis montarea pieselor necesare construcţiei. Tot în cele din urmă, mare parte din piese au fost deja montate (căci a permis legea), iar podul cică nu va mai fi închis, ci se va putea circula continuu, însă doar pe benzile centrale. În contextul „răzgândeniei" de care par să fi dat dovadă autorităţile, rămâne doar de sperat ca vremea să nu mai încurce planurile iniţiale. Sau, dacă o face, măcar să trimită un „vânt de inspiraţie" şi către autorităţi, să ne informeze din timp!