Plugusoriciul

M-am gandit ca acum, in pragul noului an, s-ar cuveni ca in loc de editorial sa bagam ceva mai vioi, mai sarbatoresc, o urare, o imbarbatare specifica, gen plugusorul, sa dam o brazda lata, o cazma, peste anul asta, sa aruncam niste bulgari de pamant pe deasupra si sa zicem bogdaproste c-am scapat de el. Na, ca o dau iar pe editoriale si va fac capul calendar. Tot mai buna-i traditia. Mergi frumos la traditie ca la Metro, iei plugusorul de-a gata, semipreparat, il fragezesti nitel, prin partile esentiale, si-ai iesit din iarna cu obrazul curat. Aho, aho, copii si frati... Asta cu aho, aho trebuie musai fragezita nitel, ca a expirat. Poate alo, alo, ca eu, anul asta, am fost colindat doar prin SMS. Cred ca si Mos Craciun a venit tot prin esemes. Am primit la esemesuri de mi-am scurtat degetele cu trei centimetri sa le raspund. Dupa care m-am potolit. Stati putin si nu manati,/ langa boi v-alaturati... Chiar asa, stati putin, doar n-o sa va uram asa ceva taman acum, in prag de an electoral. Si-apoi, sa nu facem reclama mascata la partidul cuiva (parerea mea...). Mai bine harsti, taiem partea cu boii. Lasam locul liber si completati dumneavoastra animalutul de casa langa care preferati sa va alaturati. Daca nu aveti animalut, treceti numele socrului preferat. In lipsa de altceva, merge si administratorul blocului. S-a sculat mai an,/ badica Traian... Ma rog, dar sa n-o dam iar pe politica. Sa zicem, mai bine, ca s-a sculat, mai an,/ un bun cetatean,/ si-a incalecat... Doar ca suna cam deocheat, n-o s-o mai creada nimeni pe-aia cu traditia... Deci harsti si cu sculatul si incalecatul. Iarna-i grea, omatu-i mare,/ Semne bune anul are... Bune, bune, mai ales pentru echipa adversa, ca uite-asa isi freca mainile Oprea cand mi-l porcaia pe Basescu. Semne bune, de belsug/ Pentru brazda de sub plug. Dar nici cu Mitrea nu mi-era rusine. El in scari s-a ridicat,/ Peste campuri s-a uitat,/ Sa aleaga-un loc curat... Ce mi se mai agita langa pluguri, printre camerele de luat vederi, ce intelepte indicatii dadea, cum se prinde stanga, cum se tine volanul, ca nu misca nimic pana nu veni el... Si-a pornit intr-o joi,/ Cu un plug cu doisprezece boi, de si-au facut drumetii Craciunul prin brazde... Na, fac ce fac si tot la politichie ajung. Uite, dom`le, ce-ti face traditia... Mai bine las plugusorul in sant si va povestesc ce colinda au primit ai mei. Tot ca un esemes fu colinda, doar ca prin posta: o carte postala cu un vapor parcat pe-un trotuar si, pe verso, niste urari de bine, de la primarie. La prima ochire, asta mi-aminti de o scena cu Mister Bean, care-si scria singur vederile de sarbatori, apoi si le punea la usa, dupa care suna, dupa care se prefacea mirat, deschidea si, descoperind felicitarea, se topea de placere, uimit. Cam asa si cu dragii mei parinti si contribuabili, primira o felicitare croita din punga lor si-apoi s-ar fi potrivit sa se topeasca de placere, uimiti. Dupa ce-am stat, insa, si-am cugetat in prag de an nou electoral la colindatura asta, mi-am amintit de alta poveste, aflata din saptamanalul "Meridianul romanesc": cica-n arhiva primariei din Husi, intr-un dosar special, se pot gasi documente despre un caz cu adevarat special, din 1934. In comuna Stanilesti traia, pe atunci, un taran tare sarac, pe care iarna il prinsese (a cata oara?) in fundul gol. Cum nimeni nu se-nvrednicea sa-l ajute, ii dete prin cap sa scrie o tidula adresata lui Dumnezeu, personal. Ii povesti ca iarna cea ticaloasa il prinse iar fara caciula, cojoc si-ncaltari adecvate si-I spuse ce bine i-ar prinde daca Domnul s-ar milostivi si i-ar trimite 1.000 de lei. Dupa care puse tidula in plic iar la adrisant scrise simplu, Lui Dumnezeu. Apoi merse la Husi, unde lepada tidula intr-o cutie postala. Culmea e ca cel ce tria scrisorile, constiincios peste poate, isi puse problema: de ce n-are adrisantul adresa completa? Se cugeta si-o trimise la dom` prefect, "dumnezeul" judetului! Ala, amuzat, induiosat ori chiar magulit peste poate, scrise porunca peste tidula: "se va da sateanului Ion Opinca din Stanilesti suma de 500 lei ajutor din partea noastra". Taranul primi banii prin posta, isi cumpara un cojoc, apoi ii scrise iarasi lui Dumnezeu, multumindu-I pentru milostenie si rugandu-L sa-i trimita si restul de bani, pentru caciula si incaltari: "daca in marinimia ta te vei indura sa-mi trimiti si restul de 500 de lei, pune-i la posta pe adresa primarului din sat, nu prin Prefectura, caci hotii de acolo mi-au sfeterisit restul de bani 500 de lei"!