Poetul Ovidiu este suparat pe Farul

Se spune ca poetul exilat nu a iubit prea mult aceste locuri, iar bastinasii il speriau foarte tare. Pentru un spirit fin, care se infruptase la Roma din placerile vietii elevate, era greu de suportat spiritul ancestral al stramosilor nostri, care strabateau litoralul calare, cu barba zuruind de gheata. Cu toate acestea, noi, constantenii, ne-am grabit sa botezam toate institutiile de cultura, ba chiar si carciumile, cu numele lui. La fel cum in orasele de pe malul Dunarii toate locurile poarta numele fluviului din care se spune ca se impartaseau getii. Pe Ovidiu nu l-a intrebat nimeni daca este de acord sa devina mascota orasului. Probabil ca nu ar fi vrut. Insa spiritul nostru provincial a iesit inca o data la suprafata si ne-am bucurat ca Ovidiu ne-a facut cinstea sa calce in aceste tinuturi salbatice, chiar daca el s-ar fi lipsit bucuros de acest lucru. Se pare ca poetul trist al Pontului a lasat in urma lui un blestem al nerealizarii, al impietririi in proiect. El a lasat in spate unda unei vraji care ne paralizeaza orice indrazneala si ne face sa asteptam cu resemnare ca altcineva sa vina si sa ne faca treaba. Altfel cum s-ar explica atata nepasare a locuitorilor orasului fata de orice act civic? Am renuntat sa ma mai intreb de ce nu au loc evenimente cultural-civice majore sau din ce motiv, acelea care exista nu se bucura de participarea mai multor constanteni. "Asta este un oras de afaceristi si vaporeni, in care nimeni nu se intereseaza de lucruri sterile", mi-a spus intr-o zi un prieten, baiat destept de altfel. O vreme, am crezut si nu mi-am mai batut capul sa aflu de ce la teatru se joaca de ani buni aceleasi piese proaste sau de ce in Constanta sunt atat de putine librarii. "O fi de vina Ovidiu", mi-am spus si mi-am vazut mai departe de treaba. Problema este ca blestemul poetului exilat pare a se fi abatut acum si asupra altor activitati, mai putin nobile probabil, daca este sa le raportam la poezie. Pare ca Ovidiu are pica acum pe echipa de fotbal care reprezinta cel mai onorabil, sau asa ar trebui sa fie, orasul. De mult timp, Farul nu se mai regaseste. In fiecare an pleaca la drum intr-un nou campionat si aduna la stadion multa lume. Vin oficialitati, elevi, muncitori, studenti, profesori si chiar poeti, ca doar si Nichita a jucat fotbal! La fiecare sfarsit de sezon, insa, Ovidiu pare sa isi aminteasca de pariul pe care l-a facut cu sine si le innoada baietilor picioarele. Atunci incep lamentarile, apar tot felul de reprosuri despre meciuri vandute, iar ultima scuza este ca echipa are ghinion. Si atunci poetul rade infundat, din peluza in care este amplasata tabela de scor. Anul acesta scenariul s-a repetat. Dupa ce a avut o prima jumatate de sezon excelenta, echipa Farul a revenit dupa vacanta total schimbata. Ghinionul pare sa se tina scai de fotbalistii care se imbraca numai in albastru si alb. Nici nu mai tin minte de cand nu au mai castigat un meci. Oficialii clubului si-au dat seama ca trebuie sa fie ceva necurat la mijloc si au invitat un preot sa tina o slujba jucatorilor, chiar inaintea meciului cu Steaua. Miercuri seara, pe gazon, s-a vazut schimbarea, Farul a jucat mult mai bine, dar Ovidiu isi cumparase bilet la galerie si a avut grija ca echipa sa piarda. Nu stiu cum va iesi pana la urma, dar cred ca oamenii de ordine ar trebui sa fie mai vigilenti, sa nu le mai permita poetilor accesul pe stadion.