Editorial Polisemantismul nefericit al cuvântului „da“

Anii ce se perindă zorit sub ochii noştri ne iau prin surprindere cu numeroase lucruri pe care le adoptăm involuntar. Tehnologii moderne, mai mult sau mai puţin utile, ne dau buzunarul şi timpul peste cap doar să ne aliniem la pretenţiile anturajului în care ne învârtim. Dar se întâmplă fără voia noastră să ne însuşim şi neologisme care, din păcate, ne îndepărtează de ceea ce ne defineşte ca naţiune, limba română.

Iubesc şi apreciez nemărginit poligloţii, însă doar pe aceia care se pot exprima aproximativ corect în fiecare dintre acele limbi, fără să le amestece haotic.
Anul 1989 a însemnat renaşterea teoretică a unei Românii moderne care a îmbrăţişat fără echivoc ca a două limbă de circulaţie engleza, lucru care nu poate decât să mă bucure. Singura observaţie pe care o fac în acest sens este că afirmativul din limba lui Shakespeare este pe buzele tuturor românilor şi a „înghiţit“ zeci de cuvinte româneşti de care, uşor-uşor, ne îndepărtăm.
Câţi dintre dumneavoastră nu folosiţi zilnic „ok“, „okay“ sau puturosul „k“? Dar ce are, domnilor, „Da“-ul nostru, ce îi lipseşte?
Voi exemplifica, în cele ce urmează, câteva cuvinte româneşti curate care pot înlocui cu brio mult prea popularul „ok“:
„Vrei să fii soţia mea? - Da! (ok)“
„Ne vedem mâine la prânz? - Desigur! (ok)“
„Cum te mai simţi ? - Mă simt grozav, mulţumesc de întrebare! (ok)“
„Scuză-mă dacă te-am trezit! - Nu-i nimic! (e ok)“
„Mă poţi duce până acasă? - Fireşte! (ok)“
„Cred că te-ai grăbit în alegerea făcută! - Ai dreptate! (ok)“
Cum ar fi dacă pe buletinele medicale cu rezultatele mult-aşteptate, în loc de „pozitiv“, ar apărea „ok“? Cum ar fi dacă, în loc de admis, „afirmativ“ sau „într-adevăr“, în anumite contexte, v-aţi lovi tot de acest comod pluripotent „ok“?

Nu sunt împotriva nimănui şi nici nu dezvolt o repulsie pentru cuvântul acesta, dar românii trebuie să îşi păstreze limba, să o vorbească mereu corect, indiferent dacă o transmit oral sau în scris. În mileniul 3, este fundamental să ne îmbogăţim cultura personală prin însuşirea a cât mai multe limbi străine pe care să le prezentăm cu măiestrie în mediul potrivit, fără să ne punem în pericol identitatea. Nu lăsaţi tendinţele moderne şi graba diurnă să vă întunece plăcerea şi imaginaţia necesară pentru conversaţii antrenante!