Politicianul nemulţumit de mesager şi dosarul Portul

Să zicem că am înţeles la momentul respectiv nevoia suspectului cu pricina de a afla de unde aveam informaţiile. Cu atât mai mult cu cât, cel mai probabil, acesta primise asigurări din partea avocaţilor săi că va fi scos de sub urmărirea penală (va lua SUP). Fireşte, nu ştiu dacă spera în scoaterea de sub învinuire ca urmare a faptului că ar fi fost nevinovat sau a faptului că ar fi bătut (sau nu) palma cu procurorii, ca în filmele americane. Numai că ceea ce a pierdut din vedere politicianul cu pricina este faptul că, în România, foarte puţini sunt procurorii care ar „risca" o soluţie de scoatere de sub urmărire a unui suspect care a fost arestat, fie el o zi sau o lună. Indiferent de înţelegerile pe care le-ar fi făcut sau nu suspecţii cu pricina. Şi indiferent de avocaţii lor. Procurorii, de regulă, trimit în instanţă, iar judecătorii să judece şi să decidă dacă suspecţii sunt sau nu vinovaţi. Dar, ne îndepărtăm de la subiect. Aşa cum ziceam, am refuzat să dezvălui sursele. Moment în care cetăţeanul cu pricina a simţit nevoia să se destăinuiască pe propriul blog. Să scrie nu neapărat despre ancheta DNA care i-a pătat imaginea, nu neapărat despre abuzurile procurorilor anticorupţie care l-au băgat în horă pe el, nevinovatul. Ci... despre mine! Iar ca nu cumva să ratez „intrarea" de pe blog, soţia cetăţeanului mi-a trimis un mesaj, pe adresa personală de e-mail. Dincolo de afirmaţiile pe care le-a făcut sau nu despre mine, politicianul cu pricina şi-a vărsat amarul, ceea ce pot să înţeleg, dar nu pot înţelege să omori mesagerul. Aşa că, la începutul lunii aprilie (cum afirmam în materialul cu pricina), pe 2 (că 1 a fost duminică), DNA a dispus trimiterea în judecată a tuturor suspecţilor despre care se făcuse public de la bun început faptul că sunt cercetaţi. Inclusiv a sa. Nu mă bucur de răul nimănui. Doar aşa, ca sfat, pe viitor să nu mai tragem în mesageri când nu ne convine mesajul. Punct.