Presa striga, aude cine vrea!

Presa este, fara indoiala, un apanaj al democratiei. Mass-media indeplineste in societatile deschise o functie reglatoare. Cazurile in care ziaristii au deconspirat aranjamente dubioase ale mai-marilor vremii sunt deja arhicunoscute. Acest fapt face ca, de cele mai multe ori, cetatenii, oamenii de rand sa astepte de la presa ceea ce aceasta nu poate da. Oricarui ziarist i s-a intamplat de multe ori sa auda de la vreun necajit: "Tu esti ziarist, ai putere, da-mi si mie o casa, mama, ca sunt amarata". Desigur ca orice jurnalist si-ar dori ca, in urma materialelor lui, autoritatile sa ia masuri. Fara indoiala ca orice institutie serioasa are un birou de presa si o persoana care citeste in fiecare zi ziarele si isi informeaza superiorii despre problemele care privesc institutia respectiva. Teoretic, de vreme ce apare in presa banuiala ca o anumita persoana sau institutie calca pe bec, autoritatile indreptatite ar trebui sa porneasca o ancheta pentru a verifica daca informatiile din ziar sunt adevarate. Trebuie sa marturisesc ca am avut bucuria ca lucrurile pe care le reclamam in ziar sa isi gaseasca raspuns in actiuni ale autoritatilor. Un exemplu il constituie un material despre satul Razoare, care apartine comunei Oltina. Acolo, primarul cu care ulterior ne-am "imprietenit" si am continuat "colaborarea", nu acordase ajutor social unor familii care aveau tot dreptul sa beneficieze de acesti bani. Dupa vizita noastra, familiilor vizate de ancheta noastra, dar si altora li s-au intocmit dosare pentru ajutor social. In alt caz au fost implicati primarul si viceprimarul dintr-o alta comuna dobrogeana, Mircea Voda. Era vorba despre mai multe nereguli, printre care si aceea ca firma de transport a viceprimarului ii aducea la scoala pe copiii din satele invecinate si era platita din banii publici. In ziua in care a aparut articolul in ziar am primit un telefon de la Prefectura, in care ni se multumea pentru informatie si ni se spunea ca se va incepe imediat o ancheta la Mircea Voda. Din pacate, uneori se intampla ca tu, ca ziarist, sa tragi un semnal de alarma, nimeni sa nu ia masuri, iar apoi desfasurarea evenimentelor sa iti dea dreptate. Gheorghe Halici Iacobiti era un individ suspect, care spunea ca este preot de rit vechi si se stabilise, impreuna cu sotia lui, in satul Plopeni, din judetul Constanta. El reusise sa pacaleasca mai multe persoane din Mangalia, Constanta, dar si din afara judetului, ca sa il sustina cu bani in incercarea de a construi o biserica si un camin de copii. Noi am facut o ancheta, i-am facut o vizita si l-am deconspirat in ziar, aratand ca este escroc si ca nu este preot, ci doar un fugar din manastire si ca Fundatia "Sfanta Elena si pruncul" este doar o acoperire pentru escrocherii. In urma celor doua materiale publicate de cotidianul nostru, nimeni nu a luat vreo masura, iar acum Halici este urmarit general. Probabil ca intre acesti doi poli se construieste relatia ziaristului cu societatea. El poate misca lucrurile, dar nu are puterea mitica cu care este investit uneori de imaginarul colectiv.