Editorial „Prietenii“ celui mai controversat concurs muzical din Europa

A fost, din nou, acea perioadă din an în care atenţia s-a îndreptat spre cel mai aplaudat şi totodată contestat concurs muzical al Europei: Eurovision! Cea de-a 60-a ediţie a concursului s-a desfăşurat la Viena, în Austria, după ce artistul travestit Conchita Wurst a câştigat ediţia din 2014 a competiţiei, cu piesa „Rise Like a Phoenix“.
 
În timp ce sâmbătă seară Måns Zelmerlöw a cucerit publicul european cu piesa „Heroes“, România, reprezentată de Voltaj, care a interpretat melodia „De la capăt / All Over Again“, a înregistrat unul dintre cele mai slabe rezultate ale ultimilor ani, clasându-se pe locul 15, cu doar 35 de puncte. Pe următoarele două locuri ale podiumului s-au situat Rusia, cu 303 puncte, şi Italia, cu 292 de puncte. Cele mai multe puncte, 12, au fost acordate României de Republica Moldova. La rândul ei, România a acordat 12 puncte Italiei.
 
Urmărit cu pasiune de sute de milioane de oameni, inclusiv în ţări care nu participă la concurs, Eurovision fascinează datorită unor aspecte legate de ţinute, lumini şi discursuri emoţionante. Dar n-am zis că e un concurs muzical?! Păi da, e. Însă, în acest show, voturile acordate participanţilor nu au nimic de-a face cu muzica, structura melodică a pieselor sau originalitatea lor. S-a ajuns la o asemenea uniformizare încât parcă niciun criteriu muzical nu-şi mai are rostul. În astfel de „condiţii“, Eurovision ar putea fi comparat mai degrabă cu o competiţie sportivă trucată decât cu un concurs muzical.
 
În altă ordine de idei, vreau să subliniez o tendință care s-a imprimat în mintea românilor: ne plângem că voturile se dau pe criterii geopolitice, pe „prietenii“. Dar sunt curioasă: dacă am avea şi noi mulţi „prieteni“ și am primi de la ei, an de an, 12 puncte, ne-am mai plânge de criteriile geopolitice?
Eh, e bun concursul Eurovision, e bun. Măcar aşa învaţă tot omul care-s ţările şi capitalele Europei.