Primarul Mazare are o idee... una, dar fixa

Primarul nostru nu se lasă şi, pentru a nu ştiu câta oară, mai dă peste cap principiile paşnice după care se ghidează naţiunea. De data aceasta a propus să facem ca în '89 şi să ne împuşcăm conducătorul.

Aşadar, Radu Mazăre nu se poate descotorosi de spiritul său de luptător de guerilă şi de hainele de inspiraţie „military", nici chiar de fruntea ridată de grijile existenţiale, şi a înaintat o idee, pe care unii românaşi, mai slabi emoţional din fire, ar putea s-o pună în aplicare. Mazăre crede că cel mai inspirat mod prin care un popor, cel român, în speţă, ar putea să se descotorosească de al său lider, ar fi exact... asasinarea. Şi nu după planuri minuţioase şi pregătiri îndelungi, ci din topor, la figurat, cum ne pricepem noi mai bine. Omul are dreptate, că doar din punct de vedere genetic suntem programaţi să ucidem liderii. Sună rău? Dar este adevărat, deoarece istoria ne-a învăţat că suntem un popor mişel, trădător, laş, care vede cea mai uşoară modalitate de a înlocui un conducător cu puşca, pistolul, frânghia, cuţitul şi alte unelte contondente de rezolvare a unor conflicte. Este mai uşor aşa? Cu siguranţă! Dar parcă totuşi ar fi cazul să ne mai „cioplim" şi noi. Ideea de asasinat sau mazilire, mai bine spus, nu-i conferă lui „El Comandante" decât un nou atribut, acela de instigator la violenţă. Şi nu mare ne-ar fi mirarea dacă s-o găsi vreun fanatic care să pună mâna pe pistolul cu aer comprimat din dotare şi să tragă cu nesaţ în preşedinte, doar aşa, de distracţie, să-l vadă şi pe el mama la televizor ce viteaz este. Şi dacă tot ne apucăm de împuşcat, măcar s-o facem metodic şi să începem cu alte personaje, care mint şi la Constanţa, care fac promisiuni prin campanie de storc lacrimi şi după aceea se fac că plouă, că doar nu sunt bani la buget, nu îi lasă ministerele să facă proiecte, nu au cum să se lupte cu mâinile goale pentru cetăţenii pe care-i iubesc... până la ultimul leu. Se pare că, totuşi, acea uniformă purtătoare de svastică ce-i venea ca turnată, i-a plăcut atât de mult încât i-a intrat în sânge. Oare când va înceta să mai aibă o atitudine distructivă şi anarhistă atunci când o problemă îl depăşeşte? Atunci când trabucul n-o mai scoate fum, cel mai probabil. Dar ura împotriva preşedintelui nu poate fi nicicum una personală, care să aibă legătură cu nişte anchete chipurile inventate sau procesele aflate pe rol. El vrea numai binele ţării pentru care ar fi gata să-şi dea şi afacerile inexistente din Brazilia.