Profu' Copiuta

Trece neobservat. Câteodată ai crede că-i un puşti de liceu, în jeans şi cu o cămaşă necălcată, care trece pragul clasei, plictisit. Ei bine, nu. 

E profu' din ziua de azi. Care a renunţat să mai fie axis mundi-ul clasei, dar a uitat să mai deschidă şi o carte. Şi tocmai de aceea ia lecţii de la propriii elevi, de această dată, în ale copiatului. S-a întâmplat şi acum, în urmă cu câteva zile, la concursul de titularizare. Când au existat trei tipuri de învăţăcei: cei care într-adevăr s-au pregătit şi nu au avut pile, cei care au avut bani şi şi-au permis să dea şpagă pentru a prinde un post bun şi cei care au ales o metodă mai ieftină şi au intrat în sala de examen cu copiuţe. Nu au realizat altceva decât să se facă de râs. Şi să ne îndreptăţească să credem, din ce în ce mai mult, că învăţământul se duce de râpă, şi nu elevii sunt cei care-l trag în jos. Păi cum să-i mai ceri unui adolescent să se pună cu burta pe carte şi să renunţe să se mai ducă la plajă cu prietenii, pentru a învăţa pentru BAC, şi pentru a lua cinstit examenul, când propriii profesori o comit?! Nu sunt mulţi, într-adevăr. Doar cinci în această vară, la Constanţa. Şapte în 2008. Dar sunt îndeajuns pentru a-şi face de râs colegii de breaslă. Şi pentru a-i determina pe cei care nu fac parte din sistem să se întoarcă cu spatele atunci când cadrele didactice, umilite de această dată, vor ieşi în stradă să ceară măriri salariale.

Aştept să văd rezultatele concursului de titularizare. Nu am îndoieli că şi acum va ploua cu note de trei, cum s-a întâmplat şi anul trecut. Ca în fiecare an, de altfel.