Propunere indexata

Ce-ati face daca ati primi, in Ignat, propunerea sa cumparati un om? Asa, intreg, din talpi pana-n crestetul alintat, uneori, de matreata? Ca vorbim de om viu, nu de mortaciune. Sigur, poate oferta nu vine in cea mai fericita perioada a anului. Poate ca sunteti cu mintea la porci, sa cinstiti sarbatorile cum se cuvine. Acum porcii sunt la putere, ei taie si spanzura portofele, tarabe, casnicii si petreceri. Dar un porc e un porc, ce stie sa faca? Doar carnati, caltabos, niste toba si sunca, ceva friptura, sarmale, ma rog: sa se bucure si colesterolul cand il vede pe masa. Altceva nu mai stie. Poate va mai ganditi. Omul nu-i ca porcu`. Oricum, discutam asa, teoretic. Nici n-as fi deschis subiectul daca n-as fi auzit la altii discutia. Ca ideea n-a venit de la mine din burta (de regula, ideile nu vin de-acolo). Prinsesem o discutie intre un amic, zis Gili, si-o tipa cu bani (un potential client, cum s-ar spune). Gili e artist (grafician, pictor, performer, tot un drac, deci artist; acum toti sunt artisti; ma vad zilnic cu un badigard, plecat din Mangalia, care-i tot artist, ca-l imita beton pe Jean Constantin...). Gili e constantean de-al nostru, din Tomis III, plecat "la capitala, dupe tarate" (apud Sorin Dinco) si ramas pe-acolo. Ca si-asa capitala e plina de faliti (hai, sa nu spun artisti) din Constanta: poate-poate s-or lipi de ceva. Gili sta de vreo 9 ani, deci se cheama ca tot s-a lipit cumva, de ceva. Trebuie sa se fi lipit, ca altfel nu ramanea. La un moment dat sta lipit de un grup de artisti numit "de interese". Grupul se lipise de-o galerie numita (fireste) tot "de interese". Dar n-a prea mers marca, asa ca mintenas au schimbat-o in "galeria Posibila". Si imediat toate au inceput sa mearga conform planului: acum bancile, companiile, grofii si grangurii incepura sa se lipeasca de tablourile lor precum mustele aprozarelor in benzi de scotch. Recent, am primit prin e-mail o invitatie la Institutul Francez, ca sa asist la o "lipeala" de-a acestei grupari. Toata-toata numai in franceza, invitatia, nici n-as fi bagat-o in seama daca n-as zarit, in capatul ei, numele lui Gili: "Le 12 d=E9cembre 2003 =E0 17h. Inventaire. Pr=E9sentation du catalogue de jeunes artistes contemporains roumains "inv.00260955" r=E9alis=E9 par la galerie Posibila. Intervention de l`artiste Gili MOCANU. Hall de l`institut". Aha, intervention, m-am prins! Gili, Gili, tot cu de-astea te tii! - am facut, amuzat, si mi-am amintit de povestea asta. Era o vreme cand Gili, ca orice artist normal, avea disperata nevoie de bani. Suma serioasa, nu mofturi de-un cico. Mai in gluma, mai in serios, vorbind despre asta cu o colega de-a sa (evident, tot artista - dar plina de gologani) i-a trantit o propunere indecenta: n-ar vrea sa-si cumpere acel superb exemplar, de rasa pontica, numit Gili Mocanu? Ca era ieftin, superoferta de sarbatori, doar 3.000 de parai! Fata a chicotit, amuzata, n-ar fi fost mult pentru ea. Cum sa nu, i-a raspuns, stai sa strang niste bani. (Ca asta-i problema artistilor, nici cand au bani nu au bani). In cateva zile te rezolv, hai sa batem palma. Spui ca esti sigur, nu ma aburesti dupa aia? Cum ma vezi si cum te vad, i-a zis Gili, dar grabeste-te ca-i limitata oferta! Si-au batut palma. Ca la artisti vorba-i vorba, nu-i nevoie de nici un contract. Fata a dat imediat sfoara-n tara si, pana-i venea suma necesara, se falea pretutindeni cu noua sa achizitie. Uneori scotea fraze asa rusinoase incat m-as fi asteptat ca Gili sa reactioneze, sa nege, sa nascoceasca o replica, sa riposteze asa, masculin, ca la noi, la Constanta. Dar Gili nu, mustacea multumit si confirma tuturor ca era ca si cumparat. Cateva zile, fata a fost multumita. Apoi viitoarea sa jucarie a-nceput s-o intrige: era ceva necurat la mijloc, altfel n-ar fi mustacit asa Gili. A inceput sa-l provoace, sa-l demonteze: ma, o sa fac ce vreau cu tine, ce crezi tu, ca te duci la distractie? Gili nimic. Ma, o sa te pun sa faci si sa dregi, o sa fii robul meu - chestii de-astea. Pana cand Gili se milostivi si ne dezlega tuturor sarada: bre, tu ma cumperi, da? 3.000 de parai, targ cinstit, spunem amandoi. Deci ma cumperi pe mine, intreg, de sus pana jos. OK? Din talpi pana-n crestet. Si cu tot ce-i in crestet. Cu mintea mea cu tot. Buna afacere, recunosc. Mai ales pentru mine, ca primesc 3.000 de parai. Tu ma primesti pe mine, care am mintea asta, ca nu poti s-o schimbi. Bun, deci iei mintea mea cu tot ce-i in ea, si bune si rele. Cu incapatanare, cu lene, toate problemele. Bun, tu o sa spui - fa asta, drege ailalta. Dar poate mintea mea o sa spuna - n-am chef! Ce-o sa faci. Tu ti-ai cumparat mintea asta. De fapt, cum ai zis, iti apartin cu totul - cu mintea asta, cu problemele mele, cu chefurile, toanele, visele si datoriile mele! ...Nu s-a mai facut nici un targ. Totusi, ce idee! Uite, domnule, ca pana la urma asa-i: omul nu-i ca porcu`.