Radiografia bugetarului pus pe liber

Când a început să se audă de faimosul concediu fără plată pe care sunt obligaţi să-l ia, sub diverse forme, toţi funcţionarii publici, nu mulţi au fost aceia care au şi crezut că o asemenea măsură chiar se va pune în aplicare.

Dacă pentru feţele acre de prin spatele ghişeelor la care dăm bani, nicidecum nu luăm, ori de prin birourile ţinute pe spatele contribuabilului nu este cine ştie ce compasiune, totuşi, oarecum alta este situaţia în cazul categoriilor de bugetari ceva mai „deosebiţi" tocmai prin natura meseriei pe care o practică.

Chiar dacă multora le provoacă grimase, nu trebuie să uităm că mai există totuşi o armată, aşa cum e ea, mai mult degeaba decât cu vreun anumit scop măreţ, ne mai bazăm pe o poliţie, aşa coruptă şi cu şapte clase, pardon, ani de acasă (că tare înţelegători mai sunt când le arăţi banii, în loc să le semnezi procesele-verbale), şi, bineînţeles, există profesorii, aşa cum sunt unii dintre ei, a căror activitate ar trebui să contribuie, cel puţin teoretic, la turnarea fundaţiei viitorului... de mâine, dar care uneori doar asistă la lucrul ăsta.

Mai există medicii, asistentele, care, chiar dacă de multe ori nu te lasă să trăieşti dacă tu îi laşi să moară... de foame, totuşi sunt, şi de multe ori le mulţumim că sunt.

Mai există asistenţii maternali, cei sociali, aşa cum sunt ei, mai mult sau mai puţin interesaţi de binele altora decât al lor.

Mai există, chiar dacă locul lor nu este neapărat în rândul celor de mai sus, preoţii, aşa... prea „atraşi" de semenii lor, cum sunt din ce în ce mai mulţi în ultima vreme.

Există aceste categorii şi, cu siguranţă, şi altele, la fel de importante, ale căror activităţi sunt, să recunoaştem, utile, şi de care depinde, într-o formă sau alta, tot românul de rând.

Bineînţeles, mai-marii ţării au încercat, după cum i-a dus pe ei cerebelul, să aleagă nişte variante cât mai bune, astfel încât să nu se declanşeze haosul. Sau, de multe ori, managerii din teritoriu au fost cei care au încercat să administreze situaţia cât mai corect posibil pentru cei care le calcă pragul, nicidecum pentru salariaţi, astfel încât să nu se formeze un tsunami de proteste.

De exemplu, medicii de la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa. Chiar dacă mulţi aruncă pietre în ei, pe bună dreptate, ori nu, totuşi, vinerea trecută, când a fost prima zi de concediu fără plată, s-au prezentat aproape toţi la program. Mai mult, exact în ziua aceea au mai salvat şi viaţa unui om.

Totuşi, la urma urmei, marea problemă este faptul că acum, pe sfârşit de an, chiar înainte de sărbători, bugetarii rămân cu bani mai puţini, când de fapt ar trebui să fie mai mulţi.

Deşi mulţi sunt aceia care se descurcă, aşa cum doar românii ştiu, totuşi, majoritatea lor depind doar de salariile lor mizere de chiar 800 - 900 de lei. Şi da, există în 2009 salarii cu doar două zerouri sau puţin peste, de exemplu chiar în armată sau în învăţământ, precum şi în alte domenii, de unde nu se poate mulge mai nimic pe deasupra. Aici este marea problemă...

P.S. Nimeni nu contestă faptul că există oameni adevăraţi, de valoare, care „activează" şi în armată, poliţie, învăţământ, sănătate, biserică sau alte instituţii şi agenţii, şi că datorită lor viaţa noastră este ceva mai uşoară. Uneori.