Recensământul pune pe fugă recenzorii. Cine ne mai numără?

Acum două zile a început recensământul, iar ieri, mai mulţi recenzori din Constanţa au refuzat să mai „numere" casele şi românii, deoarece blocurile au prea multe scări şi obosesc prea repede. Alţii s-au supărat că pentru 50 lei/zi trebuie să bată la multe uşi. Iar cireaşa de pe tort este amară: recenzorii au aflat că dacă sunt şomeri sau pensionari militari ori pe caz de boală, li se suspendă veniturile pe perioada recensământului. Ruşinos, domnule Băsescu! În timp ce unii fură şi primesc şpăgi, au şi lefuri mari, recenzorii trebuie să se trasforme în contribuabili. Supăraţi, aceştia s-au retras, iar cei de pe listele de rezervă le-au urmat exemplul. Cu siguranţă, un recensământ se impunea. Poate cu această ocazie nu vor mai apărea CNP-urile persoanelor decedate pe buletinele de vot de la alegeri. Dar ce rost îşi au întrebările ciudate, ca spre exemplu „Cine este capul de familie?". Ce se va îmtâmpla cu datele noastre? Unde vor ajunge după ce vor fi stocate? Se va face o bază de date extrem de mare, dar cine se va folosi de ea? Şi cu ce scop? Se spune că acesta va fi cel mai detaliat recensamânt făcut în România. Dar oare va fi şi corect? Mă îndoiesc de sinceritatea multor români, care privesc ironic această numărare. Gura târgului spune că partidul de la conducere ar încerca să tragă foloase de pe urma recensamantului. Dar vom vedea acest lucru la alegerile din 2012. Până atunci... la uşă bate recenzorul. Merg să-i deschid.