Remanierea de nailon

S-a finalizat o noua remaniere guvernamentala. Premierul Adrian Nastase vrea ca in acest an al "integrarii europene", prin numirea celor doi vicepremieri, sa imparta greaua povara a guvernarii. Nominalizatii sunt, asa cum se stie, ministrul Industriilor, Dan Ioan Popescu, si cel al Internelor, Ioan Rus. Dincolo de responsabilitatile integrarii, deloc neglijabile, ideea lui Adrian Nastase are, cum altfel intr-un an electoral, substanta politica. Prin aceasta manevra urmeaza ca premierul sa-si orienteze atentia catre politica externa, catre integrare, catre Ministerul Apararii, acolo unde problemele nu sunt atat de stringente. Vicepremierilor le ramane de coordonat ministerele cele mai grele, cu probleme permanente si greu rezolvabile. Nu este de mirare ca nici Dan Ioan Popescu, nici Ioan Rus nu au parut prea incantati de "darul" pe care l-a pregatit Adrian Nastase. Mai mult, optiunea premierului l-a afectat pe ministrul Transporturilor, Miron Mitrea, care parea favoritul principal in primirea functiei. Dincolo de aceste valuri, sa observam ca Adrian Nastase isi pregateste terenul pentru cursa prezidentiala, o cursa ce se anunta mai stransa decat pare la prima vedere. Impartirea responsabilitatilor este un semn ca lui Nastase ii trebuie, in primul rand, mai mult timp si, in al doilea rand, o imagine cat mai curata inainte de start. Pe de alta parte, realitatea politica romaneasca ne-a obisnuit deja de multisor cu acest adjectiv ticalos, in anumite contexte, evident, "mica". Sa luam, bunaoara, un exemplu de ticalosire a numitului adjectiv. Este celebra, din pacate, sintagma "mica coruptie", care face diferenta in raport cu "marea coruptie". Ultimele zile ne-au mai adus un exemplu de actiune careia i se potriveste de minune perversul adjectiv "mica". Ati ghicit: este vorba de remanierea guvernamentala. Toata presa a vorbit despre o inevitabila remaniere. Deja stiam numele catorva ministri cu scaunul subred. Urma sa vedem doar cand se va produce "marea debarcare". Iata, insa, ca premierul Adrian Nastase "ne-a lucrat" pe toti. Asa ca i-a scuturat verbal pe ministrii fara randament si a trecut la o "remaniere mica". Pe cale de consecinta, ultima remaniere a Guvernului Adrian Nastase n-a mai incitat spiritele ca altadata pentru simplul motiv ca schimbarea ultimilor ministri ai acestui cabinet are, mai degraba, un caracter compensatoriu, menit sa bonifice acei specialisti ai Partidului Social Democrat care meritau o anume rasplata macar in ceasul al 12-lea. De ce spunem toate acestea? Daca ar fi sa-i luam la bani marunti, unii ministri care s-au perindat prin Guvernul condus de Adrian Nastase au lasat in urma lor mai multa dezordine decat ordine, ca sa nu mai vorbim de cateva aranjamente dubioase in care au fost implicati, chiar daca presa a mai exagerat pe ici, pe colo, dar nu intotdeauna si in partile esentiale. Ce importanta are, de pilda, pentru constanteanul de rand faptul ca ministrul Justitiei a fost inlocuit dupa ce, vreme de cateva zile, a refuzat incapatanat sa-si dea demisia. Pe cine sa incalzeasca faptul ca Ionel Blanculescu, ministrul cu mai multe portofolii, a tinut interimat ceva vreme la Sanatate, si acum a venit Ovidiu Branzan, care nu mai stie ce a promis predecesorul sau. Sau ce mai conteaza daca ministrul Agentiei Nationale pentru Sport ar fi putut sa predea stafeta unui alt ministru care, oricum, nu va putea smulge performante sporite din saracia statului si nici nu va izbuti sa le ofere tinerilor concedii mai ieftine. Vanturarea numelor ce au trecut prin Guvernul Adrian Nastase reprezinta, in mare masura, efectul unor modificari cosmetice, cu toate ca unele schimbari de ministri au fost efectiv remarcabile. In acest sens, si recenta remaniere se limiteaza la cateva portofolii de tranzit, fara a modifica in vreun fel fata Guvernului Nastase, guvern pe care unii il considera extraordinar, pe care altii il judeca cu clementa, asezandu-l intr-o conjunctura sociala extrem de framantata si pe care altii il acuza de complacerea intr-o suficienta cu nimic folositoare pentru perioada ce vine. Oare cine are mai multa dreptate? Iata o intrebare care tine si de crezul politic al fiecaruia, dar care nu poate minimaliza, totusi, lentoarea de a orienta economia romaneasca pe niste coordonate mai eficiente.