Remember. Mentorul din sufletul nostru

Când eşti mic, totul pare mare şi valoros, dar când oare recunoaştem ce este cu adevărat important? Părinţii şi bunicii joacă roluri magistrale în creşterea şi educarea piticilor, însă cum plantele au nevoie de dioxid de carbon, apă şi lumină pentru a se dezvolta, aceeaşi funcţie imperioasă o au şi îndrumătorii din viaţa noastră.
Cine sunt aceştia? De unde vin? Ce obligaţii şi ce pretenţii au? Mentorii, indiferent de ciclul de învăţământ în care îi întâlnim, ne marchează pozitiv sau negativ la nivel psihic şi intelectual indiferent că realizăm, recunoaştem sau negăm acest adevăr ! Dar de ce să nu dăm Cezarului ce-i al Cezarului?

Educatoarea … stranie făptură care de-a lungul câtorva anotimpuri încearcă neîncetat să o suplinească pe atotştiutoarea mamă. Şi totuşi, după câteva luni, toată forfota din grădiniţă ia sens când pricepi ce semnifică fiecare culoare de bulină. În această etapă, reflexele de a saluta, a spune: „te rog” , „mulţumesc” , „poftim?” sunt lesne de format.
Învăţătorul… persoană mai mult sau mai puţin autoritară care nu ştie că în rolul lui Superman poate juca doar tata, iar orice cuvânt răstit nu te va impresiona! Dar când vreodată o să conştientizăm că meseria noastră ce ne asigură traiul se datorează deprinderilor de a citi şi a scrie induse de „doamna”. Câţi dintre voi ar avea răbdarea să se „războiască” ani la rând cu cete de 20-30 de oameni în miniatură care nu ştiu nimic din ce astăzi ni se pare banal? Cum vreodată să uităm emoţiile trăite la corectarea temelor, recitarea poeziilor şi numerele artistice de la serbări? În această etapă, reflexele de a saluta, a spune: „te rog” , „mulţumesc” , „poftim?” nu sunt încă târziu de format.

Dirigintele… pubertatea şi consolidarea personalităţii stârnesc reacţii din cele mai bizare printre elevii din ciclurile gimnazial şi liceal, iar acest erou cu puteri supranaturale trebuie să tempereze aceste atitudini explozive! Ameninţări cu telefoane acasă pentru numărul incomensurabil de absenţe, stări de corijenţă iminente, conflicte cu profesorii şi alte situaţii de criză din adolescenţă au fost muşamalizate de cel pe care îl criticaţi adesea, dar de care vă este dor acum. În această etapă, reflexele de a saluta, a spune: „te rog”, „mulţumesc” , „poftim?” sunt prea târziu de impus!
Fiecare moment al vieţii se constituie dintr-un lanţ de fenomene ce se succed firesc şi frumos. Dacă simţiţi că faceţi parte din amintirea unui mentor din cei 12 ani de şcoală, puteţi rupe jumătate de oră din timpul preţios de socializare non-verbală care va ocupă tot timpul şi să îl vizitaţi, însoţit sau nu de foştii colegi. Întrucât au contribuit cărămidă cu cărămidă la formarea totului unitar, teoretic solid, pe care îl constituiţi acum merită şi vor merita veşnic aprecierea şi recunoştinţa noastră.