Editorial Reţetă străveche de gătit la rece marii scriitori ai închisorilor

Reţeta succesului în penitenciar: după atenta pregătire a materiei prime „puşcăriabile“, care se lasă la fiert în suc propriu până la pronunţarea sentinţei şi se mută dintr-un beci în altul în sesiuni repetate, după ce se frăgezeşte bine, se pune pentru mai multă vreme la răcoare. Odată ajunsă în acest cuptor magic cu pereţi reci, materia primă se lasă la frământat în vederea pregătirii unei cărţi ştiinţifice. Sau poate ies două cărţi. Sau trei. Chiar şi cinci, după puterea financiară a materiei prime. Apoi se lasă la dospit lucrarea de adâncă însemnătate ştiinţifică, care, pe alocuri, poate semăna la gust a plagiat sau cel puţin a fâs intelectual. După ce este gata şi ingredientul lucrare ştiinţifică, se adaugă puţin şarm personal, asezonându-se cu o apărare straşnică, apoi se dă din nou la proces. Dacă este gata, se scoate şi se serveşte după reţeta bine ştiută, dacă nu, se dă din nou la răcoare, se mai pune la dospit între timp o carte (sau poate două) şi se repetă procedeul. Într-un final, trebuie să dea rezultatul aşteptat. Odată scos de la răcoare, cozonacul gata copt se dă dus pe meleaguri greceşti, în căutarea veşnicei mântuiri.

Reţeta poate fi îmbunătăţită şi adaptată pe parcurs, în funcţie de ingredientele puse la dispoziţie. Vârsta materiei prime trebuie de asemenea luată în calcul. La fel şi numele şi potenţa arătate în interiorul cuptorului magic cu pereţi reci. Potenţă nu neapărat financiară... Totodată, trebuie găsită şi varianta cea mai bună pentru ornare şi servire, căci după ce sunt bine gătite în puşcării, materiile prime devin experte în istorie, turism, religie şi aşa mai departe.

Reţeta este una străveche, doar că ingredientele nu mai sunt la fel de naturale ca pe vremuri, astfel că avem de-a face cu tot felul de înlocuitori ieftini şi artificiali. Celor care pot ingurgita preparatul fără să îl regurgiteze le doresc poftă bună. Celorlalţi le doresc... să se gândească la faptul că este perioada sărbătorilor pascale şi că trebuie să fim mai buni, mai îngăduitori, mai iertători, mai... bleah!!!