Retrocedarea de pe Luna

Executivul s-a grabit sa anunte prin vocea ministrului delegat pentru Administratie, cu doua luni inainte de alegeri, ca aproape toti romanii si-au recuperat pamanturile si suprafetele impadurite, in baza legilor fondului funciar si forestier. Asta sustin ei cu nesat, de parca s-ar duela din nou intr-o intrecere socialista pe ramura pentru premiul de latifundiarul anului. Ca de obicei, datele centralizate la nivelul Ministerului Administratiei si Internelor, care indica ca pana la aceasta data au fost emise peste 4,7 milioane de titluri de proprietate, ceea ce reprezinta 97 la suta din numarul total al cererilor validate, se bat cap in cap cu realitatea din teren. Se tot raporteaza ca intr-un joc de tintar ca mai sunt de eliberat t... titluri de proprietate, care probabil ajung in crematoriile arhivelor Securitatii sau in gropile comune unde ne odihnesc eroii din Decembrie, caci la cei indreptatiti inca nu s-a auzit. Guvernantii se bat in piept ca statul a restituit beneficiarilor Legii fondului funciar o suprafata de teren care reprezinta peste o treime din suprafata tarii, respectiv 11 milioane hectare, ceea ce inseamna ca 91,3 la suta din intreaga suprafata validata pentru retrocedare a fost pusa in posesia proprietarilor. Gogorite, domnule ministru! De unde sa mai aiba saraca tara mea atata pamant, cand mii de trantori l-au transformat in sere, piscine, ferme, terenuri de golf. Retrocedarea mult trambitata de clica lui Nastase putea atinge asemenea cote doar in cazul in care ar fi luat in calcul si pamantul de pe Luna, vandut in ultimii ani, pe sume frumusele, unor gura-casca. Nu este deloc o enormitate consideratia noastra, iar exemplul cel mai elocvent se intampla chiar sub nasul nostru. In timp ce ministrul Oprea l-a decorat pe Martin cu ordinul "steaua fara nume" pentru finalizarea procesului de reconstituire a dreptului de proprietate privata asupra terenurilor din judet, la usa Prefecturii bat zilnic mii de cetateni care spun ca hartoagele care le atesta proprietatea sunt lipsite de orice valoare, atata timp cat primariile de care apartin nu au cum sa le onoreze. Prefectul a semnat ca primarul, iar tribunalele gem de dosare in care proprietarii continua sa-si revendice proprietatile din acte. Sistematic li se explica ca pe teritoriul localitatii unde le-a fost atestata proprietatea funciara nu mai exista pamant disponibil pentru a fi pusi in posesie. Li se promite ca se vor face artificii si vor primi pamant in alte localitati apropiate, care, gratie baronilor locali, au ramas in aceeasi situatie, fara o bucata de pamant. Si astfel se inlatura si orice urma de diferenta intre pagubitii Legii fondului funciar si alte zece de mii de pagubiti ai FNI, Caritas-ului, Bancii Religiilor etc. Geaba li se promite, daca nu se ridica un deget. Promisiunile sunt apanajul politicienilor de tinichea care vin sa-l convinga pe taranul care-si vrea pamantul stramosilor inapoi ca-l va primi joi dupa Miercurea Ciuc. Constanta este o mostra de grobianism in acest sens si toti factorii responsabili paseaza pisica intr-un game ridicol de la unul la altul. Prefectura la comisiile locale ale primariilor, primarii la ADS, acestia din urma catre locatori. Un cerc vicios care nu se mai termina. Iar in tot acest timp, proprietarul de teren doarme cu titlul de proprietate la piept, doar-doar va visa frumos la pamantul de pe Luna, caci pe cel neaos nu va mai pune mana de-acum intr-o mie de guvernari ale lui Hrebe, Iacubov, Mitrea si Nastase. Ca tot e sezonul reducerilor, romanii mai intreprinzatori ar putea pune mana de la mana sa cumpere ceva acri pe Luna si apoi, intr-o ruleta fireasca a sortii, sa-i improprietareasca pe veci pe latifundiarii guvernanti.