Romania, land for sale

Am pornit de la "pe aici nu se trece!" si "noi nu ne vindem tara!". Insa, incet, incet, perioada post-decembrista ne-a facut sa uitam de toate scandarile din vremurile de rastriste.

Peste tot, pe unde intorci capul, vezi panouri cu "terenuri de vanzare". Dar, cum si romanasul s-a modernizat si s-a europeenizat, am trecut si la anunturile englezite, care striga sus si tare ca avem "land for sale". Avem, sau doar ne place sa ne dam mari? Le vindem pentru de-ai nostri sau ne place sa deschidem usa, plini de ipocrizia ce ne caracterizeaza, unor investitori carora le zambim in fata, le luam banii, iar apoi ii trimitem, fara nici o strangere de inima, in doamnele mamele lor? Si, daca analizam si mai bine situatia, toate vanzarile astea de terenuri ascund afaceri dubioase. Ca doar, na, nu cred eu ca toate firmele de imobiliare au avut terenul Romaniei impartit, pentru a-si putea dezvolta afacerile. Au cumparat, au facut tranzactii bune pentru ei, au vrajit si au pacalit, iar acum fac bani buni vanzand ce a mai ramas neocupat din tara asta. Oriunde intorci capul, iti dai seama ca este un teren, cat de mic, de vanzare. Tipau in 90 revolutionarii cat ii tineau plamanii ca "noi nu ne vindem tara". Dar ce facem? Se gandeste cineva sa faca o casa, un bloc, o locuinta cat de mica pentru cei care stau pe strazi? Sau pentru tinerii care si-ar dori si ei o casa, o familie, un copil? Nu. Nici o sansa. In Romania zilelor noastre o casa a devenit un lux. Aproape o utopie. Un fel de fata morgana. Vezi, visezi, speri, dar ajungi sa te lingi pe bot in cel mai dramatic mod. Si, pe unde "nu se trece", dragii mei guvernanti? Ca, din cate observ eu, se cam trece peste tot. Parcuri, spatii verzi, locuri de joaca, terenuri bine plasate, toate se transforma in "land for sale" la un moment dat. Iar noi, ne plangem de mila. Si nu facem nimic pentru asta. Ma rog, nici nu vad o rezolvare la acest talcioc in care singurul produs scos la vanzare este Romania. Va imaginati cum se prezinta tarisoara mioritica pe taraba? "Hai, veniti de cumparati, teren in tara est-europeana, atinsa inca de frustrarile anilor comunisti, in care oamenii cred tot ce li se spune si pot fi usor manipulati! Serviti, ajunge la toata lumea! Si, daca nu ajunge, rezolvam cumva si dam pe sub mana, ca suntem obisnuiti". Marfa perspectiva, n-am ce zice. Si, uite asa, din "dragostea" noastra pentru glia stramoseasca unii se transforma in latifundiari, devin mari smecheri, patroni de echipe de fotbal si de suflete de jucatori, pentru ca, mai apoi, sa se gandeasca profund si sa ajunga la concluzia ca, daca tot au vandut atata "tara", ar putea sa si conduca ce a mai ramas din ea. Ma gandesc doar la faptul ca, atunci cand toate tranzactiile se vor finaliza, in momentul in care nu vom mai avea petic de Romanie nevanduta, vom ajunge sa fim ziditi la fel ca Ana a lui Manole. Si nu pentru trainicia unei biserici, ci pentru bunastarea unora care au fost cu cinci minute mai destepti si mai... luminati. Plangem mortii din decembrie 89, insa calcam in picioare tot ce au incercat ei sa faca. Ne vindem tara cu drag si, daca s-ar putea, am mai trage nitel de ea, s-o facem mai mare, numai pentru a avea mereu marfa pe taraba.

Scris de: {autor}Corina SAMOILA{/autor}