Romanul, icoanele si discriminarea

In prag de sarbatori, un nou scandal a "luminat" existentele profesorilor. De parca nu le ajungeau cele pe care le poarta deja in spate, ca pe niste cruci care uneori nu le apartin. Galceava dintre sindicalisti si minister pare fara oprire si fara o finalitate previzibila, indiferent de cei care se afla la conducere.

Si totusi, pentru a demonstra ca se mai poate si ca subiectele de scandal sunt un izvor nesecat, cineva a gasit de cuviinta sa se simta lezat. Si si-a gasit si cel mai bun motiv, cel care, probabil, se afla in topul subiectelor care atata focul discordiei in tara noastra: religia. Asa ca, un profesor de filozofie din Buzau a cerut scoaterea din scoli a insemnelor religioase. A facut acest lucru, cu ajutorul ulterior al Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii, dar si a unui grup format din zeci de profesori, artisti, juristi si jurnalisti, care au semnat, alaturi de 19 organizatii neguvernamentale, o scrisoare deschisa catre ministrul Educatiei, Mihail Hardau, in acest sens. Cu alte cuvinte, se cere scoaterea icoanelor, care, dupa parerea nemultumitilor, sunt subiect de discriminare. Si de ce? Oare majoritatea ar trebui sa se supuna in acest caz minoritatii, si toti cei care au aceeasi credinta, cea a celor mai multi locuitori ai acestor plaiuri, sa se poata uita la o icoana numai la adapostul celor patru pereti ai casei sau ai bisericii? Sau oare dorinta de a scoate in evidenta "discriminarea icoanelor" face parte din simptomele maniei persecutiei? Nu ar fi exclus, din moment ce nu exista multi romani care sa nu se simta lezati de ceva, care sa fie multumiti, fericiti si total satisfacuti de traiul in aceasta tara. Persecutati ani la randul din diverse motive, am ajuns sa fim "haituiti" si de propria noastra religie. Chiar daca dupa `89, introducerea religiei printre cursurile scolarilor a fost privita foarte bine. Sau poate ca libertatea adusa de inlaturarea regimului dictatorial a stins si "setea" pentru religie, asa cum un copil devine dezinteresat de jucaria mult dorita pe care parintii tocmai i-au facut-o cadou. Si totusi, in Romania anilor prin care tocmai trecem, motive de discriminare ar fi multe. Dar nu putem sa le vedem. Intr-o tara in care totul devine, la un moment dat, subiect de discutie, de barfa si de comentarii, unde "spionajul" de bloc este sport national, numai icoanele ramasesera "nedisecate". De asemenea, nu se observa ca, pentru a "gadila" orgoliul Uniunii mult-visate si pentru a ne gudura mai bine pentru a deveni membri cu drepturi depline ai acesteia, discriminarile nu ne ocolesc. Intr-o tara in care oamenii mai putin iubiti de destin, care au avut nesansa de a avea un handicap, sunt inca priviti ca niste paria ai societatii, ca niste oameni nefolositori si ca niste poveri, obiectele religioase au starnit scandalul. Sau poate ca neincrederea pe care oamenii au ajuns sa o arate fata de inaltii prelati ai bisericii a dus la caderea in dizgratie a oricarui lucru care sa aduca aminte de acestia si de institutia pe care o reprezinta. Insa icoanele au cazut "in plasa" nemultumitilor, pentru ca religia nu da stegulete, nu creeaza puncte in plus, nu aduce comisarii europeni in Romania si nu poate fi interzisa. A mai incercat cineva asta... si totusi, dupa multi ani, Mos Gerila s-a preschimbat din nou in Mos Craciun.